Și viceversa

Nu sunt libertină
Sunt doar o felină

Hai să nu ne mai iubim
Printre rânduri
Tu să-mi începi mereu rândul
În spații după virgule
Și puncte
Eu să-ți mănânc mereu literele
În pofida spațiilor

Continuă lectura „Și viceversa”

Reclame

De la verde citire

Unele zile
Au prea puțin verde
Atât de puțin
Încât par hăuri.
Unele hăuri
Au prea puțin negru
Atât de puțin
Încât par spații.
Unele spații
Au prea puțin alb
Atât de puțin
Încât par puncte.
Unele puncte
De la atâta culoare,
Au explodat
Și au creat haosul
Și de la atâta haos
Au apărut zilele
Și de la atâtea zile
Au fost create hăurile
Și de la atâtea hăuri
S-au inventat spațiile
Și de la atâtea spații
A fost necesar punctul.

Vidul

Citiseşi printre rânduri şi-ţi făcuseşi o părere. Părerea ta, cuvintele tale îmbrăcând gândurile tale. Răspunseşi în consecinţă, aliniat la „epoca aceea”, la personajele epocii. Uitaseşi ghilimelele, te crezuseşi pentru o noapte personaj. Visaseşi frumos în noaptea aceea, schimbaseşi epoca şi anii şi îţi fusese tare bine.

Continuă lectura „Vidul”

Monologhez

Miroase a sfârşit, a trecere „către”. Miroase a retragere, se simt golurile, spaţiile, se simt pauzele. Caut şi nu găsesc. Apăs, trec cu privirea, mă împiedic de nimicul celorlalţi. De spaţiul năpădit de non-posibilităţi. Nu cruci, doar iarbă. Mă întreb unde, unde să se fi dus cu toţii? Încerc o conversaţie timidă cu nimicul :

Continuă lectura „Monologhez”

O frunză beată

Avea universul închis cu patru lacăte groase, perspectivele-i erau numărate pe degetele de la picioare, nu mai cunoştea senzaţia momentului descoperit în ultima clipă, nu mai mirosea sentimentul neprevăzutului ascuns în noapte, avea universul închis cu patru lacăte groase şi rata lucruri cu adevărat importante.

Ar fi fost să fie dincolo de lacăt, ar fi fost să fie dincolo de zid, ar fi fost să fie literă desprinsă de cuvânt, n-a fost să fie decât spaţiu, o pauză cât un week-end de toamnă, un portocaliu scurs pe o frunză beată.