Și viceversa

Nu sunt libertină
Sunt doar o felină

Hai să nu ne mai iubim
Printre rânduri
Tu să-mi începi mereu rândul
În spații după virgule
Și puncte
Eu să-ți mănânc mereu literele
În pofida spațiilor

Continuă să citești Și viceversa

Reclame

De la verde citire

Unele zile
Au prea puțin verde
Atât de puțin
Încât par hăuri.
Unele hăuri
Au prea puțin negru
Atât de puțin
Încât par spații.
Unele spații
Au prea puțin alb
Atât de puțin
Încât par puncte.
Unele puncte
De la atâta culoare,
Au explodat
Și au creat haosul
Și de la atâta haos
Au apărut zilele
Și de la atâtea zile
Au fost create hăurile
Și de la atâtea hăuri
S-au inventat spațiile
Și de la atâtea spații
A fost necesar punctul.

Vidul

Citiseşi printre rânduri şi-ţi făcuseşi o părere. Părerea ta, cuvintele tale îmbrăcând gândurile tale. Răspunseşi în consecinţă, aliniat la „epoca aceea”, la personajele epocii. Uitaseşi ghilimelele, te crezuseşi pentru o noapte personaj. Visaseşi frumos în noaptea aceea, schimbaseşi epoca şi anii şi îţi fusese tare bine.

Continuă să citești Vidul

Monologhez

Miroase a sfârşit, a trecere „către”. Miroase a retragere, se simt golurile, spaţiile, se simt pauzele. Caut şi nu găsesc. Apăs, trec cu privirea, mă împiedic de nimicul celorlalţi. De spaţiul năpădit de non-posibilităţi. Nu cruci, doar iarbă. Mă întreb unde, unde să se fi dus cu toţii? Încerc o conversaţie timidă cu nimicul :

Continuă să citești Monologhez

Acadeaua

In varful unei iluzii ascutite rau, un gand se zbatea de capul lui. O ceata groasa cat s-o tai tot pe langa impiedica orice alta posibilitate. Intr-un acces de abstract, gandul a dat pe langa, rabufnind putin dincolo de umbra varfului. Iluzia a inchis ochii o data, a inchis ochii si a doua oara, a treia oara a luat un ac cu ata si a cusut repede gandul, foarte aproape de centru. Intristat, gandul s-a retras intr-ale lui, mestecand de zor alte ganduri. Mult mai negre.

La un moment dat a inceput sa ploua, o ploaie din alea reci de toamna, aproape lapovita. Gandul, cusut cu ata alba, s-a simitit deodata la adapost “in orice rau e un bine, in definitiv sa urmarim parte frumoasa a lucruriloré, in spatele firului e si cald si bine”.

Continuă să citești Acadeaua