Azi ar fi împlinit 68 de ani și eu puțin peste 46

Pe Ponto Vecchio priveam lacătele acelea multe și mi se păreau cunoscute. Ani lungi închisesem totul cu zeci de lacăte și aruncasem apoi toate cheițele. Pe Sena, pe apa Canalului, pe unde apucasem. Închideam, aruncam și apoi mă străduiam să uit că au existat vreodată cheițe. Preferam lacătele acelea multe închise unul peste altul. Existau însă imagini care scăpaseră lacătelor. Imaginile acelea tăiș care apăreau și înjunghiau. WC-urile acelea infecte din Tunari. Dârele roților de cauciuc pe culoarele spitalului. Bârfele colegelor de cameră și speranța din glasul meu. Lumina din ochii ei. Glasul meu spart în mii de cioburi. Învățasem să mint cu scop de când fusesem nevoită să mint cu scop. Mai învățase ea să disociez minciunile adevărate de cele necesare. Glasul meu spart în mii de cioburi era o minciună necesară.

Continuă să citești Azi ar fi împlinit 68 de ani și eu puțin peste 46

Noi să fim sănătoşi !

Odată te-a ciupit ceva, nu ştiai exact ce, nu ştiai exact cum, presupuneai doar când, undeva între buruiana numărul unu’ şi buruiana număru’ doi, aveai nişte mănuşi albe, cu degete subţiri, material de calitate inferioară, pânză îmbâcsită de noroi, nu simţisei înţepătura, obeservasei doar locul, câteva ore bune după şi simitisei, da, mai ales simţisei veninul împrăştiindu-se câte puţin la fiecare atingere, atingerile tale erau dese, apăsate, nervoase, supărate parcă pe toată tagma buruienilor, toată tagma ploilor fără de cap, te atingeai fără să vrei, raţiunea dobarâtă de instinct, priveai „urma” şi-ţi continuai atingerea sorbind din berea rece „de mâine mă las” îmi spuneai şi eu încercam să te cred, nu te credeam, nu puteam să trec de ramura de sus a buruienii, te atingeai şi rădeai a pagubă, zâmbet forţat, văzuseşi multe, două accidente grave, doi-trei doctori nepăsători, o venă spartă de o asistentă în formare sau poate deja formată, doar nepăsătoare, tu rădeai a pagubă şi sorbeai din berea rece „noi să fim sănătoşi” îmi spuneai şi eu nu te credeam, nu puteam să te cred, prea multe buruieni, prea multă nepăsare.