@ Karolina Szczur
E atât de linişte
Printre degete
Au năvălit stelele
Printre degete
Şi luna stă să cadă
Printre degete
Mă apuc deodată de spumă
Şi mă ţin bine de spumă
Şi spuma se termină
De atâta mine
Şi stelele se satură
De atâta spumă
Şi degetele se strâng
De atâta linişte
Şi eu continui să strâng
De atâtea stele
Şi continui să număr
De atâtea zile
E atât de linişte
Printre vrăbii….
Într-o pseudo-realitate „alfa”
Drumurile se strâmtau spre vârf
Oamenii ţinteau vârfurile cu furculiţa
Servind spumă cu linguriţa.
Credeam ca nu credeam bine dar ma inselam. Priveam lumea si ea parea invers dar de fapt asa si era. Prin spuma fina si deasa se auzeau sunete masive in volum greu de evaluat si cu volum uitat pe undeva pe maxim.
Sa lasam matasea sa ne alunece lin peste toate principiile, atingandu-le trecerea, consumandu-le regulile scrise si nescrise. Sa nu focalizam pe spuma, spuma trece repede – ni s-a explicat odata cu lux de amanunte cum ca berea fara spuma nu si-ar mai merita numele si atunci am raspuns instictiv, „nici noi fara autencitatea actelor nu ne-am merita verticalitatea „.
Abisuri 