Nu fac literatură, eu doar privesc şi notez, gâdiland cumva doar senzaţiile şi apoi lăsând urme. Nu fac literatură, zâmbesc cinic printre silabe, numărând focurile de puşcă: unu, două, trei, … la zece mă opresc şi-mi verific ţinta. Greşită şi de data asta. Nu fac literatură, trag doar linii unind cuvinte într-un fel de „tot unitar” atacabil, replicile curg, eu rispostez doar cu senzaţii, culorile au nuanţe şi nuanţele au replică.
Etichetă: spus
Apocalipsa
Cel mai tare mi-e frica de momentul cand nu voi mai avea nimic de spus, cand toate mi se vor parea deja spuse, deja frumos descrise de altii, inteligent analizate si decorticate, povestite si raspovestite, cu si fara metafore, realitate cruda sau putin parfumata, amesteca cu minciuni si re-descrisa, fiecare pe limba lui, fiecare in profunzimea lui, aceasi realitate, o droaie de povesti.
Revolta
Ieri am inceput sa ma revolt pe fata. Adica cu ceva strigate de nemultumire si grimase graitoare. Pana acum m-am tot revoltat in gand sau cel mult soapta si n-am obtinut mai nimic in schimbul consolarii afisate. Cum nimeni n-a fost inca capabil sa rupa bariera cuvintelor nespuse m-am simtit obligata de a ma autoextrage din mocirla frustrarilor indesate una peste alta asezandu-ma in centrul atentiei personale si considerandu-ma ca scop in sine a potentialelor actiunilor lansate drept urmare.
Abisuri 