Resturi

N-am nici o părere, nici o intenţie, ascult zgomotul lumii între două aplauze şi cinci lacrimi – nu trag linii, nu trag concluzii, nu trag clopote, ascult, citesc şi tac, n-am păreri, nici intenţii, nici direcţii, tendiţele-s plate, una cu praful cuvintelor, n-am cuvinte, n-am silabe, nici puncte n-am, am doar timp şi nu ştiu dacă-i situaţia ideală stării. E o stare care dă să plouă, ar ploua dar nu poate, ar da să asfinţească, ar asfinţi dar nu se dă dus, ar da să dea dar nu mai are ce, i-au murit şi cuvintele, şi impresiile, şi senzaţiile, şi intenţiile….

N-am nici o părere, nici o intenţie, n-am decât timp de pierdut.

Exist sau traiesc ?

Lunea e o stare aparte
Fabricată din gânduri
Desperecheate
Adunate grămadă din resturi
Ţesute anapoda şi apoi lipite
Unul pe faţă şi altul pe dos…
Lunea e o stare bizară
Fără definiţie prealabilă
Existenţa stoarsă doar de suflu
Până la ultimul strop.
Trăiri lipsă, doar imagínate
Bazate doar pe considerente
Pur întâmplătoare.
Lunea e o stare chinuită
De durerile facerii
Un amestec de trăiri în faşă
Împinse de la spate
De emanaţiile unei existente
Deja aşezate la capitolul
« Amintiri ».
Lunea nu trăiesc
Lunea doar exist
Şi asta e un fapt
Cu acte în regule şi deci
Imposibil de contestat.

Lantul slabiciunilor

Nu exista doar puncte caci orice punct ascunde o vírgula si orice vírgula sprijina tot restul inclusiv tendintele, iar tendintele se citesc pana si de miopi pentru ca miopii simt cu ochii aproape inchisi si pentru ca intunericul e doar o stare de spirit iar starile de spirit isi contureaza limitele dimineata devreme si imediat dupa, isi vad de treaba precum au stabilit de comun acord.

Amestecuri

La un moment dat, pe la mijlocul zilei, cineva a inceput sa arunce cu diverse idei, unele dupa altele, fara legaturi  aparente si altcineva le-a combatut cu varf si idesat pana la ultima picatura de cafea. N-am retinut prea multe detalii, am prins doar ideeile, le-am testat posibilitatile si apoi le-am lasat sa-si vada de ale lor, in definitiv perfectiunea e un concept pe care nimeni nu-l poate dovedi. Doar calitatea amestecului e esenta evolutiei.

Citește în continuare „Amestecuri”

Ite

Itele mi s-au parut incurcate rau de tot inca de dimineata, dadea sa ploua si nu reusea si cand am deschis usa pentru prima oara am constatat resemnata balamucul: anotimpuri puse unul peste altul, stari ciudate, uneori prea cald, alteori frig rau, senzatii ametite de prea putine ore, doua mâte pierdute in peisaj, o cutie de ciocolata cu alune de peste mari si tari, inceputa si neterminata, solutii si scenarii, impact mai mult sau mai putin important, concentrare cat a permis patura, chiar un pic peste ca patura era intrata bine la apa, impozite si taxe adunate la un loc, minusuri lipsa, genuri amestecate – cine naiba a inventat neutrul? – si asa mai departe.

Citește în continuare „Ite”