@ Stephen Hocking
Mă simt picur
Atârn şi mă prefac
Şi de fapt nu cad
Nu, căderea ar fi o stare
De nepăsare
Etichetă: stropi
Cât o viaţă ?
@ Daiga Ellaby
Adunam stropii cu linguriţa
Erau atât de dulci
Amintirile păreau
De-un triunghiular ciudat
Ciocolată scursă
De-un maroniu trecut
Cam cât un sfert de veac
Sau poate chiar
Un pic mai mult
Preţ de-un an
Aproape dus
Bălţile ăstea
Plouă cu pauze stropii
Stropii cad litere pleaşcă
Sunt din ce în ce mai ude
Cuvintele
Se scurg în gol aproape- frazele
Şoptindu-se degeaba
Gândurile au intrat la apă
Apăsând inspiraţii lipsă
Caut ochi
Găsesc sprâncene
Caut paşi
Găsesc direcţii
Direcţiile altora
Indică bălţi
Sunt atât de strâmte bălţile astea
Atât de plate bălţile astea.
Plouă cu pauze stropii
Stropii cad cuvinte pleaşcă
Strâng ce pot
Şi mă înec într-o baltă aleatoare.
Neputinţa clipei
Se îmbrăca în neputinţa clipei
Privind tăcută spaţiul dintre două cuvinte
Vidul umplea spaţiul cu pauzele
Dintre cele două cuvinte
Cădeau stropi grei între spaţii
Se umpleau cuvintele
Cu ploaia dintre două spaţii
Ape tulburi, ape repezi
Cat sa masoare un picur? O dimineata obisnuita dintr-o saptamana obisnuita, in fata unei felii obisnuite unse cu un cutit obisnuit – cu varful doar putin indoit si lama tocita – , ornata cu un gem obisnuit si el ? De prune ?
Abisuri 