@ Gabriele Diwald
Mă împiedic în prejudecăţi de fiecare dată când aş da să-mi atârn viaţa de zid. Parcă nu se face. Nu aşa. Prea direct. Rosesc… Prea transparent. Prea colorat. Când îmi vine, iau un spaţiu. O pauză. Un pahar cu apă plată. Înghit cu noduri. Nu-mi place apa plată.. O prefer pe cea de la chiuvetă. Si totusi … Prea mult clor. Prea multă „reclamă negativă”. Prea multe prejudecăţi. Mă împiedic în prejudecăţi şi uit ce era să fac. Îmi aduc aminte alţii. Mă fac că plouă cu superficialităţi de doi bani. Iar am inventat un cuvânt. Am inventat multe cuvinte. Aşa se inventează limba. Nu-mi plac limbile moarte. Nu fără tarhon şi puţină maioneză.