Tăcerii

@ Ricardo Mancía

Învârteai de ceva timp vremea în oala tăcerii, fără să ştii, deveniseși la rândul tău tăcere.

Nu ţi-ai dat seama decât prea târziu, vidul era déjà format.

Inter arma silent musae

Dincolo de vuietul voit al liniştii, dincolo de impertinenţa socotită a actului, dincolo de pauze şi puncte, dincolo de toate, tăcerea s-a dorit măcar pentru o clipă, infinită. Obosită de vorbe şi gânduri în vrac, întristată de nonşalanţa semnelor, amuzată într-un fel de uşurinţa cu care oamenii pot trece pe lângă alte nonşalanţe de tot felul, incompatibilă cu tendinţele unui prezent demult trecut, învăluită în speranţa unui viitor în faşă, tăcerea s-a aşternut lungă şi mai ales lată şi incapabilă.

Continuă să citești Inter arma silent musae