De mică i se dăduse de înţeles că lumea este altfel decât pare, că vorbele sunt doar apanajul celor ce le ştiu pătrunde sensul. De mică învăţase să se ascundă de vorbele oamenilor în spatele semnelor, ea dădea doar de înţeles vorbele prin semne şi simboluri, ea nu se folosea de cuvinte, cuvintele stricau semnificaţia semnelor şi alterau simbolurile. Fusese o copilă veşnic răscolită de întrebări în şir indian, îi plăceau de mică şirurile şi şiragurile, învăţase odată să-şi împletească siraguri din ardei uscaţi, ardei roşii şi mulţi, mulţi şi mici înşiraţi anapoda pe un fir de culoare gri, anapoda şi el. Îi plăceau în mod deosebit ardeii si imprecizia formei, se întreba uenori dacă nu cumva se molipsise de la ardei, ardeii şi formele lor imprecise …
Etichetă: Tampa
Bartolomeu
Exista acea acumulare de fapte si randuire de senzatii : fiecare fapta cu senzatiile ei. O senzatie la mai multe fapte, o fapta la mai multe senzatii. Cardinalitatea perfecta.
Exista imagini, mirosuri, ganduri si culori. Exista o masa compacta de oameni, iesiti toti in acelasi timp din gaoace, scosi parca cu forta pentru „completarea totului, vederea de ansamblu”.