Vorbea ca de obicei apasat, aproape rastit, scuturand paharul de hartie pana la epuizare. Avea o voce groasa, impunatoare, cand vorbea toti ceilalti erau obligati sa taca. Isi sorbea la intervale regulate cafeaua alungita si-si spunea – oh, a cata oara – oful. Avea multe principii, nu credea in calcule savante “mai bine-i spui omului in fata ca-i bou decat sa-i dai de inteles in virtutea logicii dovedite stiintific. Formulele astea-s facute doar ca sa inchida gura prostilor”.
Abisuri 