Încă mă mai mănâncă degetele uneori

Ieri am luat din nou taxiul. Era un taxi galben-vechi. Șoferul avea o prietenă despre care povestea în traficul dens. Prietena șoferului nu avea nume în cuvintele șoferului. Cuvintele cădeau ca bolovanii peste șinele de tramvai și tramvaiul murise într-o joi. Cineva îi desființase trecerile și nimeni nu mai știa de ce. Nici măcar șoferul de taxi nu avea o idee clară asupra dispariției. Dispariția tramvaiului declanșase mai întâi o mirare, urmată de o întrebare și, într-un final, de o uitare. Punct și două șine paralele părăsite pe un mijloc de șosea.

Citește în continuare „Încă mă mai mănâncă degetele uneori”

TAXI (4)

Mă urc, aştepţi. Porneşti motorul. Aştepţi. Îmi place aşteptarea. Tac. Te întorci peste umărul drept şi mă întrebi unde. Te privesc mirată şi-ţi răspund „unde de ce”. Nu ştii nici tu. Suntem doi într-un taxi galben. Faci prima la dreapta, fredonând. La fix zece dolari cobor.

Prima impresie

Ne-au anuntat ca vom avea un vant exceptional de favorabil si ca vom ajunge cu doua ore mai devreme. M-am bucurat si am pornit sistemul video cauntand un film. Telecomanda nu mergea si ecranul tactil nici atat. Mi-am inghitit amarul spunandu-mi ca iar am ales locul care  nu trebuia si apoi am asteptat sa treaca putin timpul, mi-am strans bine centura de siguranta si, dupa vreo zece minute, am semnalat incidentul, mi s-a zambit amabil si mi s-a explicat ca era o simpla problema de re-initializare, maxim zece minute si trece.

Citește în continuare „Prima impresie”