Pana corbului

Intr-o perfida zi de miercuri (de ce perfida? explicatie dovedita stiintific n-am gasit dar definitia mi se pare pentru moment compatibila cu starea) m-au apucat pandaliile. Nu m-au apucat ele de capul lor, le-am cautat intr-un fel diabolic. Cu lumanarea.

Continuă să citești Pana corbului

Cutii

Prima cutie – sa-i zicem „Dacia” – era aproape patrata, din lemn masiv, se aprindea greu si dupa maxim zece minute facea dunga pe mijloc si atunci trebuia sa-i tragi un pumn si poate mai functiona inca zece minute si iar facea dunga pe mijloc si tot asa pana te hotarai intr-un sfarsit sa chemi reparatorul – era unul singur pe cartier si era extrem de ocupat, daca il chemai azi venea luna urmatoare, chiar si seara tarziu ca oamenii il cinsteau bine si lui ii placea munca pe care o facea. Prima cutie nu semana nici pe departe cu cutiile de astazi pe care le agatam pe perete si le numim pompos „televizoare LCD”. Si nimeni n-ar fi crezut atunci ca o cutie aproape patrata din lemn masiv, cu dunga pe mijloc din cand in cand si un pic masochista se va putea vreodata mandri cu o asemenea descendenta nobila. Prima cutie functiona doar cu lampi si la un moment dat lampile au inceput sa fie din ce in ce mai rare, dungile din ce in ce mai dese si bataturile sa doara rau si atunci a aparut – luata in rate – a doua cutie , sa-i zicem „Sirius”.

Continuă să citești Cutii