Eu caut încă explicaţia oamenilor

Oamenii citesc doar titlurile. Mie nu-mi ies oamenii. Oamenii nu mai citesc textele, oamenii citesc doar titlurile. Oamenii nu înţeleg metafora din spatele titlurilor. Titlurile sunt incompatibile cu metaforele din spatele oamenilor.

Eu sunt incompatibilă cu oamenii. Cu viteza oamenilor de a pune punctul pe i. Cu puterea oamenilor de a inventa semnificaţii. Cu puterea oamenilor de a clasifica semnificaţiile după chipul şi înfăţişarea lor, a oamenilor.

Continuă să citești Eu caut încă explicaţia oamenilor

Textul

Era un text ca un zgomot metalic, text-cuţit intorcând răni deschise, cruste neterminate de timp, veacuri de sigurătate, câmp deschis singurătăţii. Era un text dincolo de cuvinte, o viaţă dincolo de cuvinte, întrebări acoperind răni, cruste fără răspuns posibil. Era un text – plasture, contagiere la prima vedere, atingere „dincolo de cuvinte„, găuri numeroase, găuri dureroase, prea puţinul declarat, prea puţinul acumulat, era un text-viaţă, „căraţi dicţionarele cu voi cu tot, nu va pierdeţi printre aparenţă cuvintelor”.

Continuă să citești Textul