Apasam grabita cardul magnetic in fata geamului aproape opac. O data, de doua ori. Priveam in gol, undeva departe, fredonand o melodia practic la moda. Apasam linear, odata dus, odata intors, fixand din cand in cand geamul aproape opac, incercand sa-i ghicesc numarul exact. Zgaraiturile ii cadeau in cascada din toate directiile si exact pe mijloc se latea o aproape spartura decupata la intamplare.
Etichetă: transport
Educatie
Cineva lasase o usa deschisa si acum unii dadeau sa intre si altii dadeau sa iasa. Oameni cu jachete galben-fosforescent incercau sa intretina ordinea asezandu-se exact de-a curmezisul intrarii si sperand probabil din tot sufletul ca hazardul va face restul. Asezati astfel de-a curmezisul strigau cat ii tineau plamanii “lasati sa coboare!”, oamenii buluc se holbau la vestele lor fosforescente si isi continuau imperturbabili inaintarea.
Doua ore
Azi am pierdut doua ore. De fapt, daca ma gandesc bine, nu le-am pierdut ci mi-au fost furate. De sub nas, minut cu minut. Primele zece minute asteptand sa plece, urmatoarele zece minute asteptand sa ajunga. Si dupa acea, tot restul, asteptand sa treaca. Si n-a trecut, ca ar fi fost mult prea simplu si mult prea la indemana tuturor. La un moment dat s-a oprit de tot si pentru o scurta bucata de timp n-a mai fost deloc.
Abisuri 