Intre două trepte

Şi urcam, numărând până la 16. Şi număram gâfâind, pierzându-mă între două spaţii. Abia de urcam, peretele gol şi plin de găuri înghiţea lumina acră şi rece a neonului. Gâfâiam împleticindu-mă dizgraţios între două trepte prea înalte, peretele gol mă înghiţea încet, cu suflu cu tot, undeva cineva lăsase o uşă deschisă, se auzeau clinchete de pahare, o maşină de spălat mormăia înfundat, ajungeam la zero şi o luam de la capăt până la 16, peretele alb devenea gri şi griul estompa puţin găurile.

Continuă să citești Intre două trepte