Stau într-o epocă
Şi aştept să trec
Etichetă: trecere
Să sărbătorim împreună
Să sărbătorim împreună
Neputinţa actului
Să suferim împreună
Nepăsarea trecerii
Să ne doară, da, să ne doară
Până la os
Până la capăt
Nimic
Nu exista un nimic mai profund ca nimicul nedorit, cel renegat, nimicul azvarlit cat colo, la fiecare pas, clipa, trecerea, nimicul atras ca un magnet de toate gandurile, nimicul rascolitor al ideilor in vrac, ne-transformate, pangarite doar de forta mult prea plapanda a actului de a dori cu orice pret ceva incompatibil la stare si context.
Infinit
Arunca cu firimituri de paine
In toate clipele : marunte, absolute, involuntare
Iar cand firimiturile deveneau teanc
Si clipele balta
Inchidea ochii strans de tot
Si trecea repede la altceva
Strangand strans timpul intre pleoape.
Iluzii
De fapt nu ignor trecerea
O ascund doar bine
In buzunarul de la piept
Caci dulcele amanarii persista
Mult dupa, creand doar senzatia
De infinit.
Oameni roboti
Oamenii roboti necheaza la fiecare cinci minute. Sa-si dovedeasca inca existenta. Umana. Oamenii roboti trag de fire invizibile, firele altora, pana se rup si apoi o iau de la capat.
Remediu
Pentru ca m-au apucat asa, deodata, melacoliile de primavara si pentru ca aproape ca am si uitat de unde am inceput si pe unde m-am imprastiat, m-am hotarat ca vremea a sosit sa mai invat ceva din cele deja graite, sa le mai graiesc odata pe cele deja invatate si cine stie, poate voi scapa si de data asta …
Abisuri 