Întârzierii

Blue sand falls in an hourglass on a rocky beach

@ Aron

Întârzierea
Este o stare de perplexitate
În faţa secundei
Şi mai ales a trecerii
Există măsura trecerii
Şi mai există şi percepţia măsurii
Eu trec, tu treci
Ne scurgem cu întârziere
Cercuri-cercuri
Şoapte îngheţate de timp
Sau doar picuri evaporati între două secunde.

Reclame

Trec mai departe întrebându-mă care o fi povestea ei, a lor, a tuturor celorlalți…

Urmarea întoarcerii de aici

Ca să ajung la destinație îmi trebuie în jur de 50 de minute, trei străzi perpendiculare una pe cealaltă, o șleahtă de câini apărută de nu se știe unde, o strategie câștigatoare pentru a evita mușcăturile, o a doua strategie, un întreg filmuleț de strategii, strategia câștigatoare, indiferența aparentă din care nu răzbate nimic, absolut nimic, nici măcar un strop de transpirație, o privire aruncată-n zare, o zare năpădită de buruieni colorate frumos și de bălți pline de apă stătută, o trecere de pietoni peste o stradă destul de circulată, un bătrân în vârstă aşteptând autobuzul de ora șapte și zece, o tanti îmbrăcată decent traversând la întâmplare să nu piardă atuobuzul de ora șapte și zece, autobuzul de șapte și zece ajungând la șapte și cincisprezece, niște scaune gri relativ curate, un șofer relativ bine dispus, slalomând cu o oarecare măiestrie printre alți șoferi bine-dispusi, un grup de oameni îmbrăcați în salopete albastre, un grup de pahare de plastic aburinde, niște mirosuri amestecate de cafea caldă și parfumuri de toate prețurile, o femeie la vreo cincizeci de ani dând like-uri zgomotoase pe Facebook, un domn bine, la costum, deja transpirat, agățat de o bară metalică plină de alți oameni agățați, un grup de adolescente cu fuste foarte scurte și muzică la maximum în niște căști albe, fine, autobuzul de șapte și jumătate pe care tocmai îl ratez, o bancă relativ curată și relativ comodă, o înghesuială ciudată pentru această oră, niște intersecții pline, niște semafoare grăbite, niște frâne trase în ultimul moment, ceva înjurături întemeiate, trei hârtoape ocolite razant, alte intersecții pline, alte semafoare grăbite, alte frâne trase în ultimul moment , o gură de metrou animată, o străduță plină de oameni animați, multe perechi de sandale, o bătrână care vinde lavandă, o altă bătrână care vinde lavandă, multe buchete de flori la prețuri relativ mari sau relativ mici, ceva perechi de ochelari de soare cu lentile late, niște pahare de plastic cu cafea proaspăt măcinată, niște șine de tramvai de pe vremea „Împuşcatului”, o sirenă de ambulanță, două sirene de poliție, oameni făcând loc sirenelor, o mașină albastră pe linia de tramwai, și-n cel mai îndepărtat colț, EL, taximetristul cărunt și un pic sictirit, aşteptându-și clientul, un el la patru ace și cravată gri cu puncte verzi, cu ochii într-un Smartphone oferit de firmă, prea grăbit pentru a remarca toate acestea și o ea, o blondă subțire cu manichiura perfect asortată la sandalele cu tocul „office” și la fusta puțin peste genunchi, prea ocupată cu ea pentru a mă mai putea evita, chiar și în ultimul moment.

Continuă să citești Trec mai departe întrebându-mă care o fi povestea ei, a lor, a tuturor celorlalți…

Celui ce da cu bata’n balta

Neasteptand doar sa treaca, agata in cui momentele penibile si treci mai departe privind doar undeva in zare caci exista intotdeauna un alt fel de a vedea lucrurile, cel putin unul care sa se potriveasca starii de trecere in care, fara sa iti dai seama, ai percutat, dintr-o bolnavicioasa neatentie la ceea ce este cu adevarat important, cel putin pentru altii.

Scurgeri

Începând cu nouă fără zece
Timpul a început să se scurgă în sensul lui.
Părea obişnuit, de-a dreptul blazat
Noi, ceilalţi, tăceam şi-l lăsăm
Să-şi facă veacul.
Afară aproape ploua
Afară aproape îngheţa
Afară aproape că nimeni nu mai credea
În scurgerile normale.
De câtăva vreme numai excepţii
Devenite încet-încet
Cotidian cu acte în regulă.
Pe la cinci şi jumătate
Lumea a început să se rotească
În jurul zilei aproape terminate
Ore total epuizate
Au început să-şi dea demisia
Una câte una
Până când totul s-a retras
În colţul său
Lăsând restul să treacă.

Pe langa cine ai trecut astazi?

Azi am trecut repede si apasat. Soarele-mi pica bine de tot exact unde trebuia sa pice si cerul ii dadea dreptate, albastrul perfect albastru nu-i lasa multe de adaugat. Azi am trecut pe langa multe perechi de cizme lungi, un pic pana sub genunchi, cu varfuri de toate felurile, pentru toate gusturile. Azi am trecut pe langa cateva perechi de pantofi barbatesti bine facute, cu prestanta maxima si zambet focos pe langa sireturi lungi si negre. Barbatii paseau in pas cu incaltarile intr-o armonie de nota maxima ascultand concentrati zgomotul talpii pe astfaltul rosu, vizualizand ansamblul intr-un context amplu si apreciind totul intr-un raport de “purtabilitate” bine detaliat : Leofex.ro – Aspect, Comoditate, Mix&match.

Continuă să citești Pe langa cine ai trecut astazi?