Un cazan gri, din alea din tabla groasa, se lafaia in voia lui la foc mic. Din cand in cand pufaia si atunci se auzeau stropii grei cazand pe plita neagra, o data, de doua ori, pana se incumeta cineva sa-i schimbe putin pozitia, apasand cu forta. Atunci totul revenea la normal, cazanul isi relua in liniste pufaiala monotona iar soba „Vesta” se delecta cu aroma stropilor evaporati – sapun de casa adus dintr-o sectie de stofe fine.
