Imi priveam duios cizmele negre imblanite, taman bune pentru « iernile grele din Romania » incercand sa-mi ascund tristetea matinala intr-un oftat de zile mari : « nu mai sunt vremurile in care lucrurile erau facute sa dureze zeci de ani ». Inaintam incet prin aparaia semi dezghetata evitand cu delicatete trotuarele in panta si numarand stropii interiori blanitei gri lipite meticulos de pielea neagra. In fata mea oamenii inaintau in sir fara sa-si dea seama de sir, fara sa contesteze directia. Aceiasi oameni, aceleasi siruri, aceeasi directie, aceeasi nepasare matinala. Cinci zile din sapte, procent acceptabil, doar doua exceptii, din ce in ce mai uniforme.
Etichetă: trotuar
Pe drum
Oameni merg in ritmuri diferite. Unii mai repede, altii mai incet. Unii ii incetinesc pe altii si asta poate enerva la culme si forta depasirea. Pe unii ii poti depasi cu usurinta, accelerezi putin ritmul, un pas la stanga , trei pasi in fata , unul la dreapta si gata turul e jucat, iti reiei turma de unde ai lasat-o. Putin mai in fata.
Ploaia
Mutat aici
Abisuri 