@ Alexander Andrews
Hai să ne jucăm de-a jocul
Tu ai începe cu o literă
Eu aş continua cu o viaţă
Un sentiment enorm tras pe o aţă
(Sfoara ar fi fost prea groasă)
Un indiciu oarecare
Aruncat la întâmplare
Etichetă: unghii
Jocul
Spune-mi că tac. Noapte, nori, vid, verde înecăcios, frunze, ramuri, insecte, păsări, zgomot, junglă și eu – un fel de frunză uriașă care încearcă să respire și nu poate. Tac și observ. Sunt plini copacii de ochi care mă privesc până în adâncul cel mai adânc al meu. Încerc să mă orientez dar nu găsesc nordul. Caut cerul, stelele, mușchiul care să mă îndrume. Nu găsesc nimic. Doar verde.
Eu cu muza mea
Mi s-au lipit de degete
Întâmplările acelea
Rotunde ?
Pătrate ?
Triunghiulare ?
(Eram atunci prinşi într-un cerc)
Tu,
La mijlocul întâmplărilor
Eu,
La capătul degetelor
Taxi !
Mă iei dintr-un punct şi uiţi să opreşti la prima. Îţi fac semn, ignori palma, ignori unghia înfiptă în spate. Continui. Continui. Continuăm împreună până se goleşte rezervorul. Nu-ţi mulţumesc. Îmi zâmbeşti, faci plinul şi-mi dai restul. Nu-ţi mulţumesc. Sunt mult prea departe.
Îmi strigau degetele „ajutor!”
@ NeONBRAND
Îmi erau bolnave degetele
Cădeau pe rând
Bătând în ritmul degetelor căzute
La nimereală.
Abisuri 