Mutat aici
Etichetă: usa
Cum scârțâie ușa ?
Uşa scârţâia a timp, a veac măturat de ani. Scârţâia diferit în funcţie de chef. Când scârţâia, uşa lăsa o umbră în urma ei. Umbra avea şi ea povestea ei. Umbra era mai prelungă sau mai puţin prelungă în funcţie de ceas. Era un ceas de perete cu cuc. Cucul scotea nişte sunete ciudate, scârţâite si ele. Nu-ţi dădeai seama că e uşa sau cucul. Veacul el, trecea oricum, scârţâind şi el ca tot restul.
Pur şi simplu te afli
Unele lucruri sunt imprevizibile. Neaşteptate. Apar, te învăluie, dispar. Uneori te afli doar acolo, în momentul potrivit, la locul potrivit. Pur şi simplu te afli. Pur şi simplu treci. Fără gânduri, fără planuri, treci, priveşti, te întrebi dacă „nu cumva”, te uiţi la oamenii aceia mulţi şi îţi aştepţi bagajele.
Gheata
Ultima data cand am lasat usa deschisa – din pura intamplare si absolut deloc premeditat – am gasit gheata cat pumnul, am adunat cat am putut si am aruncat-o in chiuveta. Prima aruncatura a fost complet ratata, cioburi iregulate s-au imprastiat de capul lor, care-ncotro, care pe sub masa neagra de lemn vopsit in negru, care pe sub scaunele roase pe la colturi, care doar pe gresia deja crapata. A doua aruncatura a fost mai cu patos, catastrofa initiala a fost ratata de doar cativa milimetri si cioburi iregulate dintr-un odata bulgare compact s-au trezit adunate buluc sub un jet de apa nu foarte rece dar cu presiune.
Cuscamant
M-au trezit bolovânturi naprasnice bubuite-n usa uriască sculptata in stejar masiv. Niciodata nu mi-as fi putut imagina usa astfel, de obicei o vedeam de la distanta, propușcă greoaie doborata de prea multe secunde tabarate de-a lungul vremurilor. de data asta albastrudnic –ul se intampla cu adevarat. Intai m-am frecat la ochi sa fiu sigura ca stilul meu cunoscut imaginarativ nu-si luase cu totul lumea in cap. Cand mi-au dat lacrimile am incetat frecarea si atunci mi-a venit dintr-o data sa plang. Usa rezista inca eroic dar eu stiam ca orice sadictare are limite proprii. Am intrebat cu un glas cremaculat „cine-i acolo” si un glas turtitan mi-a raspuns in cor „noi, stelutele”. „Ciudat” mi-am spus si am inceput sa pun intrebari. „Numele si scopul”. Pauza lunga….
As scrie
As scrie din dulap dar ma inspaimanata hainele.
Dau umbre ciudate pe pereti.
As scrie de sub pat dar scartaie amarnic .
Parchetul e de pe vremea bunicilor.
As scrie dinspre sud dar soarele ma bate la cap.
Toiul n-a trecut de tot.
As scrie de dupa colt dar coltu-i deja ocupat.
Altii au avut nevoi inaintea mea.
As scrie pe sub usa dar nu incap toata.
Taiata in bucati as fi incompleta.
As scrie dar n-am unde.
Abandonez.
Abisuri 