E ca şi cum

E ca şi cum ai auzi apa susurând şi ai cauta şi ai analiza la rece, la cald, ai pune mâna să simţi, ai găsi originea şi ai telefona. E ca şi cum ţi s-ar spune să vezi, să te duci să notezi un număr, să te duci să-i asociezi un nume. E ca şi cum ai lua liftul şi ai apăsa pe butonul care trebuie, butonul de deasupra ta şi apoi ai coborî fix deasupra ta şi ai constata că acolo, fix deasupra ta, nu există nimic din tine, nici măcar o uşă verde cu un număr mic inscriptionat pe tocul uşii. E ca şi când te-ai rezema ameţită de peretele galben şi ai încerca să-ţi revii, să-ţi spui că eşti doar cu un etaj mai sus, că aşa şi trebuie să fii, cu un etaj mai sus, să cauţi un număr şi să-i asociezi un nume. E ca şi cum ar curge apă prin peretele galben dincolo de uşa verde şi tu ai auzi-o susurând şi ţi-ai spune fără să spui că întotdeauna ţi-a fost frică de apa care susură.

Continuă să citești E ca şi cum

Reclame

Cum scârțâie ușa ?

Uşa scârţâia a timp, a veac măturat de ani. Scârţâia diferit în funcţie de chef. Când scârţâia, uşa lăsa o umbră în urma ei. Umbra avea şi ea povestea ei. Umbra era mai prelungă sau mai puţin prelungă în funcţie de ceas. Era un ceas de perete cu cuc. Cucul scotea nişte sunete ciudate, scârţâite si ele. Nu-ţi dădeai seama  că e uşa sau cucul.  Veacul el, trecea oricum, scârţâind şi el ca tot restul.

Continuă să citești Cum scârțâie ușa ?

Pur şi simplu te afli

Unele lucruri sunt imprevizibile. Neaşteptate. Apar, te învăluie, dispar. Uneori te afli doar acolo, în momentul potrivit, la locul potrivit. Pur şi simplu te afli. Pur şi simplu treci. Fără gânduri, fără planuri, treci, priveşti, te întrebi dacă „nu cumva”, te uiţi la oamenii aceia mulţi şi îţi aştepţi bagajele.

Continuă să citești Pur şi simplu te afli

Gheata

Ultima data cand am lasat usa deschisa – din pura intamplare si absolut deloc premeditat – am gasit gheata cat pumnul, am adunat cat am putut si am aruncat-o in chiuveta. Prima aruncatura a fost complet ratata, cioburi iregulate s-au imprastiat de capul lor, care-ncotro, care pe sub masa neagra de lemn vopsit in negru, care pe sub scaunele roase pe la colturi, care doar pe gresia deja crapata. A doua aruncatura a fost mai cu patos, catastrofa initiala a fost ratata de doar cativa milimetri si cioburi iregulate dintr-un odata bulgare compact s-au trezit adunate buluc sub un jet de apa nu foarte rece dar cu presiune.

Continuă să citești Gheata

Cuscamant

M-au trezit bolovânturi naprasnice bubuite-n usa uriască sculptata in stejar masiv. Niciodata nu mi-as fi putut imagina usa astfel, de obicei o vedeam de la distanta, propușcă greoaie doborata de prea multe secunde tabarate de-a lungul vremurilor. de data asta albastrudnic –ul se intampla cu adevarat. Intai m-am frecat la ochi sa fiu sigura ca stilul meu cunoscut imaginarativ nu-si luase cu totul lumea in cap. Cand mi-au dat lacrimile am incetat frecarea si atunci mi-a venit dintr-o data sa plang. Usa rezista inca eroic dar eu stiam ca orice sadictare are limite proprii. Am intrebat cu un glas cremaculat „cine-i acolo” si un glas turtitan mi-a raspuns in cor „noi, stelutele”. „Ciudat” mi-am spus si am inceput sa pun intrebari. „Numele si scopul”. Pauza lunga….

Continuă să citești Cuscamant

As scrie

As scrie din dulap dar ma inspaimanata hainele.

Dau umbre ciudate pe pereti.

As scrie de sub pat dar scartaie amarnic .

Parchetul e de pe vremea bunicilor.

As scrie dinspre sud dar soarele ma bate la cap.

Toiul n-a trecut de tot.

As scrie de dupa colt dar coltu-i deja ocupat.

Altii au avut nevoi inaintea mea.

As scrie pe sub usa dar nu incap toata.

Taiata in bucati as fi incompleta.

As scrie dar n-am unde.

Abandonez.