„Eu”-ului

E foarte tendinta sa te dai rapus de val. Intre atatia rapusi de oceane intregi, pastrand un pas in care poate chiar nu crezi, reusesti sa existi in pofida ta. Si ce poate fi mai frumos decat o existenta traita prin ochii altcuiva ?

Continuă să citești „Eu”-ului

Reclame

La malul marii

Asta vara mi s-a imbolnavit brusc parul, statea ravasit tot si privea in zare. L-am luat la intrebari fir cu fir, mai intai firele mici, apoi firele scurte si numai la urma firele albe. Am abordat subiectul cumva pe ocolite, intrebarile-mi erau defapt soptite. Mai intai semnul de intrebare, apoi cateva puncte si o exclamare. Firele scurte, timide din „fire”, n-au indraznit de la bun inceput sa se exprime. Au invocat diverse efecte colaterale – soarele, marea, valurile si cate si mai cate. Obisnuita fiind sa citesc printre pauze si puncte, am detectat rapid cateva delasari crunte. Firele scurte s-au dat obosite de atata amar de spuma de mare si vant si lungime lipsa, se ziceau invaluite de nisip fin si des „matreata o fi dar n-am inteles”. Firele albe rasuflau pe apucate, obosite parca de atatea zile traite cumva pe nerasuflate „doar spuma de mare si nisip alb si fin, ni s-au urcat de tot la cap si nu exista chin mai mare decat lipsa samponului divin”

Continuă să citești La malul marii

Valuri

Imi spunea sa nu astept niciodata ca lucrurile sa se petreaca  de la sine caci lucrurilor le place provocarea iar eu ii raspundeam de fiecare data in acelasi fel, monoton, din spatele unei inertii afisata fara voie drept argument cu greutate la cantar «da, dar e  nevoie de o doza de tupeu, iar tupeul asta e dat pe nimerite ».

Continuă să citești Valuri