La coadă

@ Max Bender

Stau ascunsă în spatele
Unui mare semn de întrebare
Mă doare cocoaşa şi totuşi
Zâmbesc în continuare
Oameni plouaţi trec grăbiţi
Direcţii aleatoare
Oameni gri-ud scot semne de exclamare
Obrazul roz bonbon tresare-n ritm de ploaie
Ochiul – lacrimă imprimă doar mirare
Tendinţe acaparatoare
Opresc oameni din drum la semafoare
Gri-udul indică o amplă nepăsare
“Aşteptaţi-va rândul la nemurire”
Indică roşul
“E coadă destul de mare”

Continuă să citești La coadă

Reclame

Nu-mi dădea mâna să mă dau ieftin

Nu-mi dădea mâna să mă dau ieftin, mă împingeau diverşi pe la spate “dă-te şi tu în rând cu lumea, fă şi tu ca şi cum lumea ar fi tu şi ca şi cum şi tu ai putea fi parte din ea” îmi spuneau diverşi inşi, feţe lungi, prelungite, cearcăne adânci, “în rând cu lumea”. Ascultam sunete piţigăiate privind doar ploaia cum cădea, lipicioasă şi udă. Priveam astfaltul gri şi-mi continuam taciturnă, înverşunată, crezul “nu-mi dădea să mă dau ieftin şi nici ieftină” aş fi vrut să mă dau doar la adevărată mea valoare, valoarea “ieşită din fabrică”, valoarea calculată corect, conform formulei, uitasem formula, inşii din jur mă priveau hămesiţi, nici ei nu mai ştiau formula, ei ştiau doar calea, calea o învăţaseră pe de rost “acolo unde toate sunt ca şi scoase din uzina” îmi şopteau inşii de pe margine, glasuri apoase, paşi siguri si duri.

Continuă să citești Nu-mi dădea mâna să mă dau ieftin

Despre valoare in toate felurile

Aparuse si Nadia intr-un sfarsit, o silueta fina sub o umbrela neagra. Se scuzase timid si se asezase in fata mea. O indemnasem la un suc de fructe proaspete, antioxidant natural, nu ma refuzase. Nu mancase nimic de ieri seara, adormise bustean leganata de mirosul proaspat al asternutului moale. Nu stiam cu ce sa incep, imi mestecam ideile in lung savurand iaurtul organic, amestecandu-l cu musli cu nuca de cocos si goji, ideile pareau intelenite undeva departe, ametite de gustul aromat si de savoarea ambianta.

Continuă să citești Despre valoare in toate felurile