Cine a mai pomenit soartă cu dungă?

Îmi pare bine c-ai rămas. E atât de greu să rămâi. Dar atât de bine să rămâi. Şi eu aş fi rămas dacă aş fi putut. Dar m-a gonit timpul. Se grăbea. Mătura frunzele şi mie mi-a fost frică de mătură. Frunzele îmi plăceau. Aveau o culoare galben-plăcută frunzele. Nu rămâneam şi plângeam. Aşa-mi vine mie să fac când nu pot.

Continuă să citești Cine a mai pomenit soartă cu dungă?

Reclame

Prea-plinul

Am regasit culoarea acolo unde o lasasem, fada si neconsolata, cumva plictisita in coltul ei intunecat, uitata de toti si de toate de vreo trei saptamani incoace. Culoarul, la fel de lat si de prost luminat, nu facea altceva decat sa-i puna si mai mult in evidenta particularitatea-i vizibila chiar si de un ne-initiat: cu cat ii era monotonía de mare, culoarea se situa cu mult peste media de aviditate constatata “per global” la multe alte culori.

Continuă să citești Prea-plinul