@ Santosh Maharjan
Îmi pare bine c-ai rămas. E atât de greu să rămâi. Dar atât de bine să rămâi. Şi eu aş fi rămas dacă aş fi putut. Dar m-a gonit timpul. Se grăbea. Mătura frunzele şi mie mi-a fost frică de mătură. Frunzele îmi plăceau. Aveau o culoare galben-plăcută frunzele. Nu rămâneam şi plângeam. Aşa-mi vine mie să fac când nu pot.
Articol mutat aici
Am regasit culoarea acolo unde o lasasem, fada si neconsolata, cumva plictisita in coltul ei intunecat, uitata de toti si de toate de vreo trei saptamani incoace. Culoarul, la fel de lat si de prost luminat, nu facea altceva decat sa-i puna si mai mult in evidenta particularitatea-i vizibila chiar si de un ne-initiat: cu cat ii era monotonía de mare, culoarea se situa cu mult peste media de aviditate constatata “per global” la multe alte culori.
Exista acea esenta a sfarsitului, punctul de non-intoarcere, zero-ul aproape minus unu si totusi inca aproape sfera, parca inghetat intre doua stari : starea de aproape sfarsit si starea de aproape inceput.
Si ce daca citesc doar franturi – una, doua, trei – si apoi trec mai departe ? Am nevoie de repere, de sustinerea unor comparatii, de sensul unor non-sensuri, de evidente ascunse in spatele detaliilor. Categorisesc deci exist.
In ultimul timp
Cereri imbacsite de situatie
Pocnesc pe la crapaturi fine
Dar umede.
Si deodata a tacut totul.
Intrebarile isi pusesera leucoplast pe buze si poftele in cui, exclamatiile o lasasera pe mai tarziu si toate dadusera tot restul vinei pe seama picurilor.
Orasul ardea. De la primul contact si pana in ultima dimineata devreme. Ardea de parca se juca cu rabdarea fiecaruia. Ardea molcom, monoton. Cladiri albe si asimetrice furau privirea si gandurile lasand restul prada focului.
Lichidul galben – maroniu a facut spuma si pare sa-i convina noua stare. Spuma ar da sa se scurga dar nu poate singura, are nevoie de frecare si macar de o farama din placerea de a se scurge incet, languros… In jur e doar lipsa de aer si nimic nu pare sa zdruncine circulatia lipsa.
A dat nostalgia peste mine, fara sa ma anunte. Cu nesimtire. De atunci mi-e dor de mare, soare si orice altceva decat ploaie.
Abisuri 