Cine a mai pomenit soartă cu dungă?

Îmi pare bine c-ai rămas. E atât de greu să rămâi. Dar atât de bine să rămâi. Şi eu aş fi rămas dacă aş fi putut. Dar m-a gonit timpul. Se grăbea. Mătura frunzele şi mie mi-a fost frică de mătură. Frunzele îmi plăceau. Aveau o culoare galben-plăcută frunzele. Nu rămâneam şi plângeam. Aşa-mi vine mie să fac când nu pot.

Continuă lectura „Cine a mai pomenit soartă cu dungă?”

Anunțuri

Sunt zile în care nu ştiu să vorbesc despre mine

Sunt zile în care nu ştiu să vorbesc despre mine. Astăzi este una dintre ele. Şi ieri a fost una dintre ele. Probabil şi mâine va fi exact ca azi şi la fel ca ieri.Există un mers firesc al lucrurilor, “regula aceea supremă” imposibil de controlat. Există un mers firesc al lucrurilor pe care, oricât de tare mi-aş dori, oricând de profund m-aş încăpăţâna să cred că pot, există un mers firesc al lucrurilor pe care nu pot să-l schimb.

Continuă lectura „Sunt zile în care nu ştiu să vorbesc despre mine”

Prea-plinul

Am regasit culoarea acolo unde o lasasem, fada si neconsolata, cumva plictisita in coltul ei intunecat, uitata de toti si de toate de vreo trei saptamani incoace. Culoarul, la fel de lat si de prost luminat, nu facea altceva decat sa-i puna si mai mult in evidenta particularitatea-i vizibila chiar si de un ne-initiat: cu cat ii era monotonía de mare, culoarea se situa cu mult peste media de aviditate constatata “per global” la multe alte culori.

Continuă lectura „Prea-plinul”