Stau cu ochii în tavan și număr crăpături fine. Pe la douăzeci și ceva mă opresc din numărat și-mi imaginez că umplu o găleată roșie cu apă, că adaug puțin detergent de podele, că înmoi mop-ul zmotocit în apa fierbinte și că, în cele din urmă, reușesc cu chiu cu vai, să scot dunga de pe podea.
Ieri stateam inca sprijinita de spatarul subred al scanului din bucatarie si rasfoiam pagini deja ingalbenite de timp. Geamul era aburit si afara ploua marunt. Lumea din jur era ingropata in ganduri si se ocupa cum putea. Fara calculatoare. Fara Internet. In general fara prea mare interes pentru televiziunea cu program redus. Eu stateam in cercul meu, rasfoiam alene pierduta in ganduri si priveam strada clatindu-mi din cand in cand ochii in apa siroaie. Cartea era mostenita din generatie in generatie si era lipita cu scotch. Paginile erau ordonate dupa ingredintele principale, dupa modurile de preparare si miroseau a multe rasfoieli anterioare. Nu stiam exact ce anume cautam, ma gandeam insa ca-mi voi gasi calea rasfoind pagini deja tavalite in timp.
Abisuri 