@ Elijah Hiett
Îmi place să adun cuburi
Și să le număr colțurile
Uneori îmi dă cu,
Alteori fără.
Fiecare excepție de la cub
O marchez cu un punct
Și apoi las negrul să curgă
Până se termină punctul
Într-o virgulă …
Etichetă: virgula
Până la un punct
Ce-mi place să mă smulg din mine
Până la un fir depărtare
Și apoi să uit de virgulă
Până la un punct
Dincolo de tot.
Virgula
Un sfert de veac mai apoi
Mă împart la doi
Îmi dă cu virgulă
O virgulă paralelă cu mine
Cu tine
Cu noi
Un sfert de veac mai apoi
Închid anii între pleoape
Şterg virgula şi plec mai departe.
Un detaliu nesemnificativ
Era un complement, un adaos neglijabil şi neglijat, era un pic mai mult că alţii dar nu „suficient de”, nu până la limita standardelor, exista în umbră altora, nu spunea decât foarte rar ceva şi atunci neîntrebat, neascultat, era ignorat, trecut cu vederea, lăsat în umbra lui din umbra celorlalţi, era un substitut, „omul în cazul în care”, era viciul provocat umbrei şi dependenţa dată de lipsa ei, era un mic şi nesemnificativ „eu”, era şi punctul şi virgula, era cireaşa , era uneori reperul alteori ţelul.
Imposibilitatea virgulei
Noua ne plac acele sentimentele
Compuse doar din imagini si semne
Mai intotdeauna sentimentul punct
Dar practic niciodata sentimentul virgula.
Abisuri 