Un lung şir lung de non-prezenţe în virtutea inerţiei

„Am devenit atât de supericial încât mi-am limitat viaţa la un buton.”

Cum îţi poţi reduce viaţa la un buton ? Simplu. Începi prin a-i asocia butonului puteri multiple, toate acele fapte, întâmplări, întâlniri, semnificaţii, acele „printre rânduri”, toate acele amănunte de care tu nu mai eşti capabil. Toate acele chestii de care tu te simţi depăşit, plictisit, toate acele mici amănunte care-ţi reprezentau până nu demult lumea şi care acum ţi se par atât de străine , atât de disociate de tine, atât de asociate butonului, atâta de ataşate de apăsarea delicată a degetului arătător pe buton încât nu te mai reprezintă pe tine şi pe dimineţile tale alcătuite în jurul unei căni de ceai şi un text ales la întâmplare. Apoi continui, un lung şir lung de non-prezenţe în virtutea inerţiei.

Citește în continuare „Un lung şir lung de non-prezenţe în virtutea inerţiei”

Vorba dulce … e pe moarte

Viata mea virtuala nu este ipocrita. Pentu ca nu m-as putea niciodata transforma intr-un mod complet si de nerecunoscut indepartandu-ma de autentica si mult prea cunoscuta-mi starea de a vedea si de a simti lumea. Ma intreb de multe ori cine se poate ascunde in spatele vorbelor pe care mi le citesc si mi le interpretez citindu-i pe ceilalti ?

Citește în continuare „Vorba dulce … e pe moarte”