Spatiu

Eu nu stiu altii cum sunt dar mie cand imi piere inspiratia imi piere fara preaviz si pe durata ilimitata. Si cand piere, lasa asa un fel de spatiu gol in urma ei, o pauza lunga pe care virusii se simt obligati sa o umple cu varf si indesat in pofida tuturor vicisitudinilor injectate cu bunastiinta, factori externi „perturbatori” numai pe prospecte bune de aruncat la „cosul pentru cartoane, hartii si alte din astea reciclabile”.

Continuă să citești Spatiu

Anitviral

Imi aduc aminte de zilele acelea de demult cand, la vreo sapte ani si ceva, mi s-a interzis accesul la clasele scolii generale pe niste motive bine intemeiate. Descoperisera „tovarasii doctori” ca dadeam cu darnicie la toti nepastrand (aproape) nimic pentru mine. Cu altfel de cuvinte, eram exemplul personificat al altruismului coborat printre muritorii de rand. Atunci am aflat prima data ca se poate da din senin si fara voia nimanui. Atunci am aflat pentru prima data ca se poata lua de la unii si imparti la ceilalti fara urme vizibile de oaresce tranzactii.

Continuă să citești Anitviral