(Des)fac conserve !

Existau oameni conservă şi oameni „desfăcători” de conserve. Eu pare-se că încă nu mă hotărâsem.

Eu pare-se că ratasem „bătălia dintre toamna şi iarnă”. Se purtase undeva între două vise. Spre marea mea dezamăgire mă trezisem prea târziu. Ninsese şi se topise totul deja.

Data viitoare va fi noapte albă. Cu siguranţă noapte albă. Lungă, lată şi profundă noapte albă. Am citit undeva că noaptea nu este cu adevărat neagră. Nu poate fi cu adevărat neagră. Există acele „sclipiri” imposibil de oprit. Există „viaţa aceea imposibil de oprit”.

Continuă să citești (Des)fac conserve !

Departarea

Departarea mi-o doream cu orice pret pe cand eram mica si inocenta. Ma simteam mult prea inchisa in colivia mea aurie si mult prea ascunsa lumii aventuroase si atat de altfel pe care o percepeam zi de zi din dar doar din spusele altora. Sa zicem ca aveam pe vremea aceea o imagine deformata de transpunerea realitatii altora in realitatea personala.

Continuă să citești Departarea