Visele altora

Vorbea atât de repede încât bănuiam că are multe de spus. Dădeam inteligent din cap la fiecare două minute amestecând orezul gălbui cu iaurtul cald. Mi se păruse ciudat orezul gălbui şi întrebase de unde şi până unde. Îmi spuseseră- ea şi ceilalţi – că îl amestecau cu nu ştiu ce ierburi. Îmi imaginasem ierburile alea galbene în fel şi chip şi trecuseam mai departe. De unde şi până unde iaurtul acela cald? Îmi spuseseră – ea şi ceilalţi – că e un iaurt „făcut în casă”, o specialitate a locului. Locul acela straniu la intersecţia războaielor. Continuă lectura

Echilibristica intr-un pahar cu vise

Ma intrebai cum eram, iti raspundeam “timida” , priveai paharul gol cateva secunde si dadeai incet din cap “poate ca nu erai tu”. Te priveam incredula, pipaiam pamatul tare, uscat , scoteam o cazma si incepeam sa sap. Mi se scurgeau picurii printre firele albe ale mustatii, ritmul accelera, bataturile cresteau in varf de palma, gandurile bateau praful si praful lasa loc gropii. Intr-un fund de groapa, cateva secvente, amestecate, o curte aproape goala, o scara in spirala, un fir alb de creta consumata, un burete plin de apa. Aveam multe de spus dar degetele-mi refuzau parerile. In jur parerile altora isi cereau cu tarie dreptul la replica. Treceam pe langa fara sa stiu.

Continuă lectura

Vise

Dintotdeauna am fost o visatoare. Multa vreme am trait mai mult cu vise si din vise decat in realitate si consecintele ei. Imaginatia m-a alimentat multa vreme cu tot felul de scenarii cu final extrem de fericit dar extrem de improbabil. Nu m-am dezumflat decat foarte rar in fata lumii cu adevarat reale considerandu-ma extrem de fericita de a putea dispune practic „à volonté” de diverse ocazii de lustruire a realitatatii in sensul credintelor personale – credinte din tot sufletul si mai ales cu ochii deschisi.

Continuă lectura