N-am mai rămas nimic

@ Gianni Zanato

Atunci credeam că s-a dus
Şi-am împachetat totul
Şi vise
Şi vorbe
Şi impresii
Şi le-am dat foc la toate
Şi toatele au ars până la capăt

Continuă să citești N-am mai rămas nimic

Reclame

Un fir mai puţin

Treceau pe lângă ea o sumedenie de gânduri, imaginile se amestecau cu gândurile, frunzele se amestecau cu miresmele, miresmele impregnau impresiile, impresiile îşi lăsau amprenta pe frunze în treacăt, cădeau frunze în treacăt mirosind a vară, copaci bătrâni impletau fire, se imagina într-o imersie ciudată, imersia în lumea firelor, fire groase, puturoase, fire moi, fire negre, fire cât o lume fără capăt, fire cât cuprinde privirea şi dincolo de privire, o învăluire ciudată, o imagine citită în ochii celorlalţi, în rictusurile celorlaţi, o masă de fire neuniforme.

Continuă să citești Un fir mai puţin

Ciudatenii

Am intalnit niste oameni ciudati. Se facea ca erau undeva intr-o multime compacta, sprijiniti de niste ziduri de plastic cu ferestre pe ambele parti. Se facea ca ajunsesera intr-un punct in care pierdusera numarul stropilor, transpiratia evaporandu-se pur si simplu balta, undeva intre crestetul capetelor si varfurile degetelor mari.

Continuă să citești Ciudatenii