E o vreme să-ţi baţi cuie în tâmplă. Să-ţi înfigi nuiele în ochi şi scotch peste buze. E o vreme să tragi de aţă pâna se rupe şi, dacă nu se rupe, să o rupi tu, cu dinţii tăi albi şi bine frecaţi. E o vreme să omorî toţi puricii. Toţi păduchii. Să dai cu petrol până îţi ia pielea foc şi, dacă nu vrea să ia, să iei tu foc în locul ei. Cu piele cu tot.
Etichetă: vreme
Numaratoare inversa
Stau si numar vremea
Aranjandu-i ridurile
Pe dupa urechi
Triunghiular
Pentru ca imi plac varfurile si imi place si zgomotul de baloane sparte – la plezneala, desigur – , pentru ca m-am saturat de numere pare – prea par toate perechi-perechi – pentru ca m-am tot simti cerc de-o buna bucata de timp si am ametit de tot tot cautand punctul centrului fix pe centru – pana si eroarea e relativa – , pentru toate astea si inca pentru multe altele, ma declar triunghiulara cel putin temporar.
O noua versiune
O mai tineti minte pe femeia cu privire de vultur bine ascunsa in spatele ochelarilor cu rama subtire care asta vara calca cracanat–apasat intr-o fusta mini cu crapatura lunga si suprapusa?
Unsprazece
Ceasul pacane nu foarte discret undeva nu foarte departe de unsprazece dimineata. Gerul racaite pe la usi, i-am deschis fereastra un pic pe la noua si jumatate dar m-a speriat rau si i-am trantit cu nesimtire geamul in fata. A ramas afara privind in gol si strangand si mai tare din dinti. Undeva trebuia sa existe si o urma de explicatie.
Revolta
Ieri am inceput sa ma revolt pe fata. Adica cu ceva strigate de nemultumire si grimase graitoare. Pana acum m-am tot revoltat in gand sau cel mult soapta si n-am obtinut mai nimic in schimbul consolarii afisate. Cum nimeni n-a fost inca capabil sa rupa bariera cuvintelor nespuse m-am simtit obligata de a ma autoextrage din mocirla frustrarilor indesate una peste alta asezandu-ma in centrul atentiei personale si considerandu-ma ca scop in sine a potentialelor actiunilor lansate drept urmare.
Intoarcere
In ultima vreme imi tot caut singura autentica identitate uitata intr-un colt al mintii, mascata de diferitele roluri si (ne)cazuri pe care viata mi le-a asternut. In ultima vreme ma tot hotarasc sa ma intorc. La inceput mi-a fost frica de idee, apoi , incet, incet , am inceput sa o asimilez si chiar sa o transform intr-o posibila aventura cu sfarsit fericit. In definitiv, cel mai dificil nu este sa ai o idee, cel mai dificil este sa iei decizia de a o pune in aplicare. Cred ca in acest moment nu sunt departe de un echilibru perfect intre ceea ce nu stiu ca imi doresc si ceea ce nu stiu ca trebuie sa fac.
Abisuri 