@ Adrian Sava
Am ales non-importanţa, ne-semnificaţia detaliului călcat în picioare, am ales umbra, umbra dindărătul gardului, umbra dindărătul zidului, am ales calea izgonită de toţi alţii, calea tangenţială, calea piezişă, am ales spirala ne-spusului, magia ne-cunoscutului, frumuseţea ne-auzitului.
Mutat aici
Îl strângeau minutele, orele, zilele intraseră la apă cu el cu tot, îl durea calcarul, zgâriindu-i timpanele îl îmboldeau contextele „găseşte”, el cauta, i se scurgeau posibilităţile printre degete, arătătorul i se încovoiase de atâtea litere, cifre nesemnificative făcuseră baltă, el centrul bălţii, el raza redusă la un punct, el restul, el aproape nimicul, numărătoarea inversă dincolo de zero, el teoreticianul răpus de practică, el faţă în faţă cu zidul, griul dincolo de cuvinte, griul între două cărămizi cărămizii el, nuanţa scursă printre două cărămizi cărămizii, el în locul punctului, el spaţiul odată plin de posibilităţi „umplut arată altfel”, el cărămida dezgolită de gri, el zidul dărâmat de realitate, el faţă-n faţă cu el.
Abisuri 