Tu n-ai dreptul la pasul pe lângă

Există zile în care urci cu încălţătorul şi cobori împins. Când te trezesti singur cuc şi-ţi bei cafeaua singur cuc gândindu-te cum e să nu fii cuc. Există zile când îţi vine sa-ti dai replay şi să faci totul pe dos, să nu mai faci, să faci cu încetinitorul , să te faci că faci, să dai impresia că faci.

Continuă lectura „Tu n-ai dreptul la pasul pe lângă”

Reclame

Ce bine e să poţi

Ce bine e să-ţi aminteşti. Să devii una cu ce ai fost. Ce bine e să re-fii, să intri în blana ta de „atunci”, să te amăgeşti cu perii aia moi pe pielea aia fină. Fără riduri.

Ce bine e să poţi.

Continuă lectura „Ce bine e să poţi”

Aceasta este o ficţiune

Există zile fără cap şi fără coadă. Plate. Fade. Zile apărute din senin. Zile degeaba. Te ridici din pat şi-ţi spui că ai mai fi dormit puţin. Oleacă. Atât cât să nu-ţi mai respecţi regula. Rutina. Îţi faci curaj şi încerci ziua cu degetul.

Continuă lectura „Aceasta este o ficţiune”

Sa repetăm !

Trec atât de grase zilele, atât de somnoroase şi atât de leneşe zilele, zici că n-au dat cu nasul „nas în nas” cu orele zilele, trec obeze zilele, se rostogolesc sfere zilele. Cineva a interzis la un moment dat repetiţiile şi atunci au tăcut săptămânile luni în şir, o lună cât un an au trecut săptămânile. Apoi s-a creat excepţia „de luni vom continua şirul repetitiv de zile, ore, săptămâni” şi aşa i-a rămas numele.

Un tot repetitiv, obositor de repetitiv.

E atât de miercuri degeaba

Mă dor cuvinte în buzunare întoarse pe dos
Există buzunare cu faţa la plapumă
Aşa cum există şi zile, şi oameni, şi stări
Între două stări cad doi nasturi
Ciobiţi ca şi noi
Cad gândurile vrac
Cad vise
Cad afirmaţii
Cad ore
Cad şi eu odată cu căderile
Literă după literă
Nu mai descopăr nimic
S-au golit rafturile
Cu mine cu tot.
E atât de mult nimic
Şi atât de puţin altceva.
E atât de miercuri degeaba …