Ce bine e să-ţi aminteşti. Să devii una cu ce ai fost. Ce bine e să re-fii, să intri în blana ta de „atunci”, să te amăgeşti cu perii aia moi pe pielea aia fină. Fără riduri.
Ce bine e să poţi.
Etichetă: zile
Aceasta este o ficţiune
Există zile fără cap şi fără coadă. Plate. Fade. Zile apărute din senin. Zile degeaba. Te ridici din pat şi-ţi spui că ai mai fi dormit puţin. Oleacă. Atât cât să nu-ţi mai respecţi regula. Rutina. Îţi faci curaj şi încerci ziua cu degetul.
Sa repetăm !
Trec atât de grase zilele, atât de somnoroase şi atât de leneşe zilele, zici că n-au dat cu nasul „nas în nas” cu orele zilele, trec obeze zilele, se rostogolesc sfere zilele. Cineva a interzis la un moment dat repetiţiile şi atunci au tăcut săptămânile luni în şir, o lună cât un an au trecut săptămânile. Apoi s-a creat excepţia „de luni vom continua şirul repetitiv de zile, ore, săptămâni” şi aşa i-a rămas numele.
Un tot repetitiv, obositor de repetitiv.
E atât de miercuri degeaba
Mă dor cuvinte în buzunare întoarse pe dos
Există buzunare cu faţa la plapumă
Aşa cum există şi zile, şi oameni, şi stări
Între două stări cad doi nasturi
Ciobiţi ca şi noi
Cad gândurile vrac
Cad vise
Cad afirmaţii
Cad ore
Cad şi eu odată cu căderile
Literă după literă
Nu mai descopăr nimic
S-au golit rafturile
Cu mine cu tot.
E atât de mult nimic
Şi atât de puţin altceva.
E atât de miercuri degeaba …
Ape tulburi, ape repezi
Cat sa masoare un picur? O dimineata obisnuita dintr-o saptamana obisnuita, in fata unei felii obisnuite unse cu un cutit obisnuit – cu varful doar putin indoit si lama tocita – , ornata cu un gem obisnuit si el ? De prune ?
Zile gri
Sunt unele zile gri
Ce-si intind cu voluptate culoarea
De dimineata pana seara.
Previziuni
Unii imi spun ca lucrurile se intampla oricum si eu tind sa-i cred pe cuvant. Am invatat sa ghicesc firul lucrurilor de la primul pas al zilei. Am invatat sa ma las purtata de ordinea lor predefinita in cautarea unei destinatii impuse. Cuminte. Astazi, dis-de-dimineata, firele-mi pareau zglobii si verzi pana mi-am dat seama ca n-as fi putut cu nici un chip rata o intoarcere de ultim moment, o intoarcere obtuz-cracanata, nu mai mult de sase pasi dus-intors dar totusi intoarcere.
Tind sa cred unghiul respectiv si-a cam fortat limitele impuse, amestecand firele, ghem, si impunandu-le o revizie globala a strategiei pe termen scurt.
Verde lipsa
Nu, nu mai ploua, ar fi poate prea frumos. „Sta sa” si nu reuseste. Sa zicem mersi, se poate mult mai rau. Intre timp ne ocupam cu putem, ne facem ca existam, ca existam cu scop precis, ca scopul precis este bine stiut de toata lumea, ca toata lumea trebuie sa ne ridice statuie, ca statuile trebuie sa dainuie impotriva sortii si a diverselor vicisitudini.
Zile si zile
Sunt zile care ar trebui sa inceapa mult mai tarziu. Sau sa nu inceapa deloc. Nu de alta dar se irosesc degeaba. Dar cum naiba sa le dai de stire ? As propune le impunem din start un program comun de proactivare a antenelor, urmat de o analiza fina si predictibila a efectelor de bord.
Abisuri 