Sunt (aproape) convinsa ca gandesc prea mult si prea adanc. Altfel spus, ca despic intr-un mod repetat si apasat firul in patru, pana la epuizare. Pana nu demult, am considerat aceasta stare de fapt ca o calitate decenta ce mi-a permis o supravietuire decenta, peste medie , o existenta corecta si o evolutie bazata pe merite, fara prea multe coate tocite de invatatul „pe de rost”.

Continuă lectura „Stare de fapt” →