Sunt (aproape) convinsa ca gandesc prea mult si prea adanc. Altfel spus, ca despic intr-un mod repetat si apasat firul in patru, pana la epuizare. Pana nu demult, am considerat aceasta stare de fapt ca o calitate decenta ce mi-a permis o supravietuire decenta, peste medie , o existenta corecta si o evolutie bazata pe merite, fara prea multe coate tocite de invatatul „pe de rost”.

In ciuda aparentelor NU am fost niciodata tocilara, cunostiintele le-am prins cam pe toate din zbor, intre 2 chefuri de sambata seara sau pe o margine de masa iluminata de mirosul acru de petrol al lampii improvizate intr-o seara geroasa de decembrie,  un an inainte de marea Revolutie. Intre 2 batai cu bulgari de zapada proaspat cazuta sub o luna plina, departe de intunericul impus din ce in ce in ce mai des si din ce in ce mai aleator, de regim.

Jocul de-a „prinsul informatiei din zbor” a figurat multa vreme printre preferatele mele, piruete dezuete in monotonia zilnica ce mi-au permis libertati furate si bine ascunse intr-un cotidian dictat, cuvant cu cuvant , de la sase si un sfert dimineata si cele doua felii unse cu unt si pana la sapte seara si intunericul gros al traseului de intoarcere catre casa (adevarata libertate am capatat-o odata cu primele zile de facultate, intr-un oras pe care nu l-am iubit niciodata cu adevarat dar care mi-a servit independenta pe tava , chiar daca nu gratuit).

De-a lungul timpului mi-am analizat minutios miscarile si reactiile celor din jur, posibilele reactii ale celor din jur, posibilele raspunsuri la reactiile celor din jur. Din dorinta de a avea un raspuns la tot ce mi s-ar fi putut adresa ca intrebare, din timiditatea de a raspunde cu un „nu stiu”, dovada fals interpretata (multa vreme) a unei posibile slabicuni. Caci, dupa ani de analize a ceea ce s-a intamplat de-a lungul timpului, am realizat ca frica de esec mi-a fost incet incet inoculata, impinsa de la spate de curentele unei epoci in care „fara scoala nu faci nimic” si „numai cei mai buni razbesc”. In ceea ce priveste „despicatul firului in patru”, l-am folosit pana la uzura, si,  cum orice exces este daunator, incerc cu disperare de catava vreme, sa devin superficiala …