@ Justin Luebke
Sunt într-o luptă crâncenă cu sistemul. Ne batem în valori. Ne argumentăm non-valorile în jumătaţi de măsură. Ne întrecem pe ultima sută de metri în convingeri. Timpul doboară convingeri, non-convigerile doboară oameni. N-am timpul necesar ultimului cuvânt. Mă complac în continuare tăcându-mi în continuare excepţiile.
@ Jamie Saw
Există clipe mai mincinoase ca altele şi ecouri care le dau de gol. Există însă şi excepţii. Există clipe fără ecou, clipe care pur şi simplu trec de capul lor.
@ Adrian Sava
Am ales non-importanţa, ne-semnificaţia detaliului călcat în picioare, am ales umbra, umbra dindărătul gardului, umbra dindărătul zidului, am ales calea izgonită de toţi alţii, calea tangenţială, calea piezişă, am ales spirala ne-spusului, magia ne-cunoscutului, frumuseţea ne-auzitului.
@ Daniel Corneschi
Avea universul închis cu patru lacăte groase, perspectivele-i erau numărate pe degetele de la picioare, nu mai cunoştea senzaţia momentului descoperit în ultima clipă, nu mai mirosea sentimentul neprevăzutului ascuns în noapte, avea universul închis cu patru lacăte groase şi rata lucruri cu adevărat importante.
@ Foto Garage AG
Stau în vârful unui creion
Şi încerc să tac
Încerc profund
Îmi iese frază
Încerc frază
Îmi iese capitol.
@ Bryan Colosky
Îţi sprijineai conştiinţa în două coate îndoite într-o cămaşă roasă de vremuri, te expuneai coloană frântă, năpădită de buruieni, maci roşii îţi curgeau printre degetele-arabescuri, te construiai din ceea ce simţeai, un pic de colo un pic de dincoace, clădeai din oameni sentimente pe care le expuneai apoi într-o verticalitate puţin artificială, ţi se scurgeau culorile pe la colţuri, mirosurile ţi se topeau pe la gene, te expuneai stil nedefinit, necizelat, trăgeai de speranţe în diagonala cea mai scurtă, oamenii te priveau şi apoi notau, nu ştiai ce anume înţelegeau oamenii din tine, ce anume remarcau oamenii prin tine, te voiai transparenţă şi splendoare, te simţeai declin, oamenii măsurau unghiurile şi netezeau coatele, oamenii priveau din unghiuri potrivite conştiinţe potrivite, tu îţi priveai doar coatele prin prisma oamenilor, stilul lor îţi făcea cu ochiul închis de pleoape groase iar tu te defineai drept imperfecţiunea întruchipată.
@ Maryus Bio
Trăiai pe o lungime de undă bifurcată la capete. Când a fost să mă chemi m-am oprit la mijloc şi te-am privit galben. Ai ezitat, ai urcat, te-am întrebat dacă la stânga, ai răspuns la dreapta. Am început să număr, la a zecea bifurcaţie ai plătit „cash”. Două lungimi mai târziu am tras pe dreapta, am dat drumul la contor şi-am schimbat frecvenţa.
Extras din romanul-încă fără nume-care va apărea în curând
@ Ricardo Mancía
Învârteai de ceva timp vremea în oala tăcerii, fără să ştii, deveniseși la rândul tău tăcere.
Nu ţi-ai dat seama decât prea târziu, vidul era déjà format.
@ MD Duran
Titlul a devenit o dezbatere în sine. Se vroia detaliu, a fost să fie subiect. Nu poţi alege direcţia, sensul este dat de intensitatea contradicţiilor. Sau a non-contradicţiilor. Şocul „pragului„, tot restul anihilat de şoc. Ideea s-ar fi vrut alta – ideea exista acolo, dincolo de prag. Titlul era în fază cu ideea, dar titlul nu era totul. Si totuşi … titlul a devenit totul. Nu poţi controla puterea titlului, poţi eventual micşora pragul.
Sau dărâma uşa.
@ Mark Daynes
Între dezamăgirea de a fi și impresia de a nu putea există o multitudine de posibilități.
Abisuri 