@ MD Duran
Titlul a devenit o dezbatere în sine. Se vroia detaliu, a fost să fie subiect. Nu poţi alege direcţia, sensul este dat de intensitatea contradicţiilor. Sau a non-contradicţiilor. Şocul „pragului„, tot restul anihilat de şoc. Ideea s-ar fi vrut alta – ideea exista acolo, dincolo de prag. Titlul era în fază cu ideea, dar titlul nu era totul. Si totuşi … titlul a devenit totul. Nu poţi controla puterea titlului, poţi eventual micşora pragul.
Sau dărâma uşa.
Abisuri 
Multa literatura, azi, se fabrica. Publicul e dresabil, zaharelul e titlul, maimutareala de dupa e implicita. Titlul si numele „vedetei” de pe coperta fac literatura. Azi.
Exista un fel de superficialitate dictata de ritmul vietii si de cantitatea imensa de informatie disponibila. Publicul (doar) se adapteaza … Relativ la vedete, da, vedetismul vinde. Si vinde de multe ori prost. Adica de calitate indoielnica. Omul asociaza vedeta cu ceva cunoscut deci … consumabil. O scurtatura. Din nou lipsa impului la dispozitie si ritmul vietii. Ma gandesc ca ar putea fi o explicatie. Nu toata, desigur …
…Sau demolarea zidurilor constructiilor vechi, din piatre moarte, fasonate si cioplite de mâini omenesti, si reconstruirea de punti de legatura din pietre naturale, vii, necioplite de mâna omului imperfect, ci de mâna invizibila a Celui Ce Este Adevarat.
Un Weekend cu „abisurile” luminate !