Mahmur …

Amestecasem ieri pe orbecăite puțin din fiecare și fiecare câte puțin și ieșise ceva tare și cu gust ciudat. Acum mi se pare că sunt rotundă când de fapt sunt pătrată și oamenii mă percep triunghiulară.

Trafic

Ploua atât în stânga cât și în dreapta. Atât de tare și atât de mult și atât de des încât n-am văzut groapa din față decât prea târziu. Am frânat brusc și  prea târziu pentru a mai putea evita ceva. Am intrat brusc și inevitabil în cea mai groaznică perioadă a vieții mele.

Pe tocuri

Avea o mişcare felină, parcă era agăţată de lumânare cu flacăra în sus. N-aş fi zis că este dacă nu remarcam găurile şi n-aş fi văzut găurile dacă n-aş fi auzit sunetul : toc, toc. Dar ploua prea tare şi n-aveam altceva de făcut.

Încât.

E atât de vid şi atât alb şi atât de linişte şi atât de departe şi atât de invers şi atât de mult şi atât de acum şi atât de atunci şi atât de imperfect şi atât de lung şi lat şi prea puţin profund şi prea puţin verde şi prea puţin dulce şi prea puţin zgomot şi prea mult întins şi prea mult amar şi prea mult altfel încât.

De-ai ştii ce mă urăsc

De-ai ştii ce mă urăsc când fac totul în pofida voinţei, în pofida mâinii, a creierului, a degetului mic, când fac totul fix pe dos şi dosul îl întorc cu fundul în sus şi apoi realizez că sunt în acelaşi punct P din care nu mă mişc, din care nu mă aud, nu mă văd, nu mă simt, că sunt în acelaşi punct P, acel static monoton pe care-l detest mai presus de toate, mai presus de mine, de toţi ceilalţi, acel static care rezistă punctului P şi degetului mic, şi gândului şi mâinii, şi creieului.

De-ai ştii ce mă urăsc când nu mă urăsc îndeajuns pentru a nu mai fi.

Dricul

Dis de dimineaţă mi-a tăiat calea un dric. Era încă întuneric şi dricul era alb. Înecăcios de alb. Am înghiţit în gol – înecăcios de gol – şi mi-am făcut cruce în gând. Am aşteptat să treacă dricul şi mi-am început ziua. În urma dricului. Semaforul s-a făcut deoadata verde şi am luat-o la dreapta.
Aşa sunt unele zile, anunţă tot restul.

Să cauţi bine

Si toamna are o explicaţie. „Toate au o explicaţie”. Aşa mi-au spus. Şi eu n-am crezut la început şi ei mi-au repetat. Şi eu tot n-am crezut – din principu nu cred fără să simt – şi ei au continuat să-mi spună. „Fiecare lucru, fiecare întâmplare are un rost” şi eu le-am căutat rostul, sensul , le-am căutat bine în jur şi nu le-am găsit. Şi, când era să nu mai caut şi să ţip din nou că n-au dreptate, mi-am dat seama că nu căutam unde trebuie.
Toate, absolut toate, au un rost, un sens. Totul e să cauţi bine.

În tine.

Am îngheţat

Am degetele înţepenite şi creierul îngheţat. Mi-a plăcut la nebunie STAREA şi am decis s-o prelungesc la nesfârşit. Nesfârşitul durează de câteva degete şi a început deja să mă doară. Tare. Prea fraieră. Întotdeuna aşa. Prea buclă, prea gol.

Aştept o culoare, culoarea mea. Aştept degeaba.