@ Ashley Knedler
În defintiv toţi ne scufundăm în ceva. Când nu există întrebări, există răspunsuri. E frumos să te scufunzi în răspunsuri. Când nu există răspunsuri există căi. E bine să te scunfunzi în căi. Căile acele paralele. Paralele cu toţi.
Căile acelea unde nu te ştie nimeni, nu te vede nimeni, nu te judecă nimeni, nu te trage nimeni de mânecă.
În definitiv toţi supravieţuim.
Extras din romanul-încă fără nume-care va apărea în curând
Abisuri 
Frumos ! Problema e, ca toate „scufundarile în raspunsuri si cai” sunt relative, incerte si imprevizibile, confera doar o „supravietuire” efemera. Doar scufundarea (contopirea) în Hristos si convietuirea intersectata cu toata lumea, ( iubind neconditionat ) va transcede fiinta în dimensiunile elevate ale cogniscibilitatii evolutive atemporale…