@ Annie Spratt
Mi-am tras pe cap hanoracul gri, tu ţi-ai descheiat nasturii de la cămaşă. Unul câte unul până ţi s-a făcut sete, ai cerut un pahar şi eu ţi-am dat voie. Era dreptul tău. Apoi ne-am zâmbit şi ne-am despărţit. Eu cu imaginea cămăşii, tu cu tot restul. Cam asta a fost.
De atunci colecţionez nasturi.
Extras din romanul-încă fără nume-care va apărea în curând
Lasă un răspuns