Există unele clipe agăţate de timp, există senzaţiile „acelea” prinse în bucla timpului. Un anumit fel timp. Există sentimentele acelea ataşate unei epoci. Există bucla locurilor, locului, un anumit fel de loc, bucla de peste orice raţiune posibilă.
Lună: decembrie 2014
Cât o viaţă ?
@ Daiga Ellaby
Adunam stropii cu linguriţa
Erau atât de dulci
Amintirile păreau
De-un triunghiular ciudat
Ciocolată scursă
De-un maroniu trecut
Cam cât un sfert de veac
Sau poate chiar
Un pic mai mult
Preţ de-un an
Aproape dus
Cum l-am omorât pe Moş Crăciun
Îi dăduseşi întâlnire la şapte, nu venise, îi imaginaseşi lipsa în fel şi chip. Priveai spaţiul liber şi-ţi părea rău că nu mai existau ghirlandele de altădată. Atunci mirosea a portocale pe sub mâna, tot atunci trecuse şi mama pe sub pom şi tu deschiseseşi ochii prea devreme, un pic prea devreme.
Jocul de-a durerea
@ Heather Emond
„Şi chiar dacă tu nu
Eu totuşi
Şi chiar dacă tu poate
Eu sigur
Şi chiar dacă tu mâine
Eu azi”
Moartea cuvintelor
E atâta tristeţe
În acest mijloc de nici iarnă
De nici toamnă
De nici măcar primăvară
E atât de umbră
În spaţiul asta gol
Atâta lipsă de semnificaţii
În griul asta înconjurător…
Cuielor
Învârte sentimentul ăla în rană, învârte-l până la capăt. Şi dincolo de capăt. Apasă cât poţi, şurubelniţa duce şi când nu mai duce, există cuiele. Învârte sentimentul ăla şi taci. Rănile îşi au şi ele dreptul lor, precum şi cuiele tăcerile lor.
Şurubelniţa
@ Alexander Andrews
M-a privit în ochi timp de un minut, m-a lăsat să cred că ochii spun totul. L-am crezut, îi crezusem şi pe alţii. Apoi a fost să se ducă dar nu s-a dus. M-a mai privit puţin şi apoi s-a răzgândit. Din nou. Şi tot aşa până a deşurubat toate posibilităţile. Apoi a stins lumina şi a început să sforăie.
Epoca tuturor posibilităţilor
Stau într-o epocă
Şi aştept să trec
Bălţile ăstea
Plouă cu pauze stropii
Stropii cad litere pleaşcă
Sunt din ce în ce mai ude
Cuvintele
Se scurg în gol aproape- frazele
Şoptindu-se degeaba
Gândurile au intrat la apă
Apăsând inspiraţii lipsă
Caut ochi
Găsesc sprâncene
Caut paşi
Găsesc direcţii
Direcţiile altora
Indică bălţi
Sunt atât de strâmte bălţile astea
Atât de plate bălţile astea.
Plouă cu pauze stropii
Stropii cad cuvinte pleaşcă
Strâng ce pot
Şi mă înec într-o baltă aleatoare.
Intersecţii
Îmi plac ideile şi mai ales intersecţiile create de idei. Există intersecţii şi intersecţii. Îmi plac intersecţiile cu valoare adăugată. Ciocnirile acelea subtile din care se nasc alte idei, micile idei cu perspective de transformare în orice moment. Am crescut undeva la intersecţia unor curente, nimic nu era stabilit cu precizie, erau vremuri în care curentele se numărau pe degete. Vremurile s-au schimbat, curentele s-au diversificat, înmulţindu-se. Îmi trăiesc într-un final vremea, vremea pentru care am fost crescută aşa, la intersecţia ideilor de tot felul. Îmi trăiesc în sfârşit vremea curentelor la alegere, îmi place să tatonez cu precizia ceasornicarului elveţian. Îmi aleg strada cu precizia ceasornicarului elveţian, îmi plac străzile cu apartenenţă la viitor. Privesc strada “per ansamblu”, îmi fac o părere, există aici multitudinea aceea căutată de curente şi idei, este o stradă cosmopolită-fix-pe-placul-incapacităţii-mele-de-a-accepta-standardele. Este o stradă ciudată, la prima vedere o stradă ca toate străzile. Şi totuşi … există un amestec ciudat de prezent, trecut şi viitor.
Abisuri 