Cum l-am omorât pe Moş Crăciun

Îi dăduseşi întâlnire la şapte, nu venise, îi imaginaseşi lipsa în fel şi chip. Priveai spaţiul liber şi-ţi părea rău că nu mai existau ghirlandele de altădată. Atunci mirosea a portocale pe sub mâna, tot atunci trecuse şi mama pe sub pom şi tu deschiseseşi ochii prea devreme, un pic prea devreme.

Cuielor

Învârte sentimentul ăla în rană, învârte-l până la capăt. Şi dincolo de capăt. Apasă cât poţi, şurubelniţa duce şi când nu mai duce, există cuiele. Învârte sentimentul ăla şi taci. Rănile îşi au şi ele dreptul lor, precum şi cuiele tăcerile lor.

Şurubelniţa

M-a privit în ochi timp de un minut, m-a lăsat să cred că ochii spun totul. L-am crezut, îi crezusem şi pe alţii. Apoi a fost să se ducă dar nu s-a dus. M-a mai privit puţin şi apoi s-a răzgândit. Din nou. Şi tot aşa până a deşurubat toate posibilităţile. Apoi a stins lumina şi a început să sforăie.

Bălţile ăstea

Plouă cu pauze stropii
Stropii cad litere pleaşcă
Sunt din ce în ce mai ude
Cuvintele
Se scurg în gol aproape- frazele
Şoptindu-se degeaba
Gândurile au intrat la apă
Apăsând inspiraţii lipsă
Caut ochi
Găsesc sprâncene
Caut paşi
Găsesc direcţii
Direcţiile altora
Indică bălţi
Sunt atât de strâmte bălţile astea
Atât de plate bălţile astea.
Plouă cu pauze stropii
Stropii cad cuvinte pleaşcă
Strâng ce pot
Şi mă înec într-o baltă aleatoare.