Un azi – ieri

E ca şi cum am face trei
Unu şi cu unul şi cu noi
Eu aici,
Un pas în doi,
Tu undeva-altundeva
Pierdut din vedere
Între cifre lipsite de semnificaţii
Şi ani
Şi durate întinse – elastic
Culori prăfuite de timp
Şi îngropate sub cuvinte-arc.
E ca şi cum am devenit deja ieri

 

Reclame

Monologhez

Miroase a sfârşit, a trecere „către”. Miroase a retragere, se simt golurile, spaţiile, se simt pauzele. Caut şi nu găsesc. Apăs, trec cu privirea, mă împiedic de nimicul celorlalţi. De spaţiul năpădit de non-posibilităţi. Nu cruci, doar iarbă. Mă întreb unde, unde să se fi dus cu toţii? Încerc o conversaţie timidă cu nimicul :

Continuă lectura „Monologhez”

Să rămâi fluture?

Ţi-au intrat sunetele la apă. Ţi s-au înecat cuvintele la mal. La baza dealului ţi s-au poticnit frazele. Ţi-au orbit vorbele şi ţi-au amuţit ochii. Ai încercat marea, ai încercat râul, ai încercat lacul. Cu degetul. Cu mintea. Cu încăpăţânare. Ţi s-au dat peste degete cu argumente valabie.

Continuă lectura „Să rămâi fluture?”