Monologhez


Mutat aici

9 gânduri despre &8222;Monologhez&8221;

  1. De când mă știu, tot iau cuvântul la nimic! A venit timpul să las locul altora să ia cuvântul? Nu știu… presimt că am să mai stau, presimt că o să mai iau cuvântul, când îl găsesc… dar tot mai stau, nu mă retrag 🙂

  2. Eu când dau de nimic (deci mai tot timpul), îl inspir, îl mestec și apoi plec mai departe. Înainte plângeam că nimicu-mi era prea nimic, acum mai puțin. Îmi imaginez diferite chestii despre nimic până-l transform și gata, e mai bine 🙂

  3. Tu ai un fix cu spaţiul dintre două pauze. Cu toate riscurile ce ar decurge de aici, încerc să îmi impun de data asta punctul de vedere : nu există niciun spaţiu între două pauze. Acolo, între pauze, se cumpără şi se vând iluzii. Inspirăm-pauză-expirăm-pauză. Între pauze, iluzia vieţii. Un lux pe care ni-l permitem. Finalul ? Doamneee… în ce hal o să ne doară…

    1. Da, recunosc. Asta ca să amplific senzaţia aia tâmpită de … nimic. Între două pauze se „trafichează” iluzii? Interesantă viziunea. Poate că de aceea totul e atât de … strâmb. Iluzia vietii? Măi, ai devenit (pană) si tu metaforic 😉 ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.