Lumea reneagă nimicul
E atât de pătrat
Şi atât de ascuţit pe la capete
Încât doare
Şi zgârie
Şi plânge cercuri-cercuri
Şi se îndoapă cu inepţii
„Ne îndoapă cu inepţii”
Şi ne face să nu vedem zidul
Să ne amăgim că suntem „dincolo”
Că ne-am trecut de noi
Şi ne-am trecut pe lângă voi
Şi-am devenit mai presus de toate
Mai presus de colţuri şi cercuri
E atât de pătrat
Şi atât de ascuţit pe la capete
Că doare
Da, al naibii de tot doare !
Abisuri 