Kitsch (1)


Îi deschideai ochii şoptindu-i roz la urechiuşele fine. Îi ofereai apoi un pupic în formă de inimioară. Ea se freca melodios la ochisori, îşi dădea părul pe spate şi făcea pe mirata. Îşi lua apoi un aer serios şi-ţi spunea că nu-i place rozul. Aruncai timid floricelele la coş, oftai melancolic şi-ţi aprindeai o ţigară.

Gri, lucrurile păreau la locul lor.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Kitsch (1)&8221;

    1. Asa crezi? Eu nu cred asta. Am intalnit chiar si pustoaice care detestau rozul „orice dar nu roz, e prea mult roz”. Stii tu, ce-i prea mult strica. Textul e la misto, desigur. Ca tot e … 14 februarie

      1. Stiu ca textul e la misto. 🙂 Şi a ieşit… mişto. Da, rozul a fost prea mult folosit, iar fetiţele ajung să-l deteste pentru că doar asta au avut în faţa ochilor în copilărie.
        Uite că mie îmi place chiar şi acum rozul…De fapt iubesc culorile. 🙂

      2. Mie nu-mi place nici rosul si nici rozul. Nu mi-au placut niciodata. Nu-mi place nici albastrul. In rest … imi place tot restul culorilor. Dar asta e desigur un gust personal, nu se „pune” 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s