Africa

In Africa n-am visat niciodata sa ajung si totusi am ajuns. Visele nu au intotdeauna timpul necesar sa prinda contur realitatea depasindu-le cu cel putin un pas de fiecare data.

Africa am gasit-o departe si calda, ingropata intr-un pamant rosu, argilos, amestecata in senzatii de tot felul.

Continuă să citești Africa

Noiembrie

Cuțite ascuțite
Pe margini
Taie clipe în două
Părți egale.
Și le umplu apoi cu apa
De ploaie.
Pe post de fond sonor
O muzică cărămizie
Se tânguie
Până nu mai poate
În ritm de lamele perpendiculare.

O frunză galbenă
Confuză,
Și-a pierdut pare-se
Copacul.
Și acum zace turtită
În așteptarea altei
Destinații.
Poate mâine
Că azi e duminică
Și toate destinațiile
Sunt închise.

Deodată ceața

@ Gonard Fluit

 

De câteva zile
Bune
O carte stătea
Cu burta la soare.
Eu o priveam
Fascinată de suplețea metaforelor
Le stătea terbil de bine
Asortate cu nori
Iar norii
Nu anunțau nici măcar ploaia.
Era cald și voluptos
Si mirosea a fum
Si foile rămâneau albe.

Deodată s-a făcut gri
Și nu s-a mai văzut
Nici un rând.
Iar oamenii și-au pierdut direcția
Prin ceață.

Singură a rămas doar cartea
Privind în gol
În sensul metaforelor
Cu spatele la oameni.

Undeva la mijloc

Ieri stateam inca sprijinita de spatarul subred al scanului din bucatarie si rasfoiam pagini deja ingalbenite de timp. Geamul era aburit si afara ploua marunt. Lumea din jur era ingropata in ganduri si se ocupa cum putea. Fara calculatoare. Fara Internet. In general fara prea mare interes pentru televiziunea cu program redus. Eu stateam in cercul meu, rasfoiam alene pierduta in ganduri si priveam strada clatindu-mi din cand in cand ochii in apa siroaie. Cartea era mostenita din generatie in generatie si era lipita cu scotch. Paginile erau ordonate dupa ingredintele principale, dupa modurile de preparare si miroseau a multe rasfoieli anterioare. Nu stiam exact ce anume cautam, ma gandeam insa ca-mi voi gasi calea rasfoind pagini deja tavalite in timp. 

Continuă să citești Undeva la mijloc

Cutii

Prima cutie – sa-i zicem „Dacia” – era aproape patrata, din lemn masiv, se aprindea greu si dupa maxim zece minute facea dunga pe mijloc si atunci trebuia sa-i tragi un pumn si poate mai functiona inca zece minute si iar facea dunga pe mijloc si tot asa pana te hotarai intr-un sfarsit sa chemi reparatorul – era unul singur pe cartier si era extrem de ocupat, daca il chemai azi venea luna urmatoare, chiar si seara tarziu ca oamenii il cinsteau bine si lui ii placea munca pe care o facea. Prima cutie nu semana nici pe departe cu cutiile de astazi pe care le agatam pe perete si le numim pompos „televizoare LCD”. Si nimeni n-ar fi crezut atunci ca o cutie aproape patrata din lemn masiv, cu dunga pe mijloc din cand in cand si un pic masochista se va putea vreodata mandri cu o asemenea descendenta nobila. Prima cutie functiona doar cu lampi si la un moment dat lampile au inceput sa fie din ce in ce mai rare, dungile din ce in ce mai dese si bataturile sa doara rau si atunci a aparut – luata in rate – a doua cutie , sa-i zicem „Sirius”.

Continuă să citești Cutii