Hai să construim amintiri
Din pietre și noi
La întâmplare …
Citește în continuare „Jocul de-a viața”
Lună: ianuarie 2018
Uitare făcută sandwich
Prin spatele orelor scurse în picuri lungi
Te apucă de ieri, de alaltăieri, te prinde strâns
Dincolo de culoare, dincolo de nuanțe și subînțelesuri
Te strânge tare … din ce în ce mai tare
Încă mă mai mănâncă degetele uneori
Ieri am luat din nou taxiul. Era un taxi galben-vechi. Șoferul avea o prietenă despre care povestea în traficul dens. Prietena șoferului nu avea nume în cuvintele șoferului. Cuvintele cădeau ca bolovanii peste șinele de tramvai și tramvaiul murise într-o joi. Cineva îi desființase trecerile și nimeni nu mai știa de ce. Nici măcar șoferul de taxi nu avea o idee clară asupra dispariției. Dispariția tramvaiului declanșase mai întâi o mirare, urmată de o întrebare și, într-un final, de o uitare. Punct și două șine paralele părăsite pe un mijloc de șosea.
Pătrate
@ Ali Morshedlou
Umplu pătrate
Cu impresii ciudate
Când le simt pline ochi
Le sortez după fapte
Mai întâi faptele albe
Apoi faptele moi
Și într-un sfârșit
Faptele verzi.
Tot restul, puhoi
Dacă mai rămâne loc.
Dincolo de fapte
Mă strecor în noapte
Insomnia răzbate
Dincolo de nori
Dincolo de ploi
Dincolo de toate
Împletesc pătrate.
Jocul
Spune-mi că tac. Noapte, nori, vid, verde înecăcios, frunze, ramuri, insecte, păsări, zgomot, junglă și eu – un fel de frunză uriașă care încearcă să respire și nu poate. Tac și observ. Sunt plini copacii de ochi care mă privesc până în adâncul cel mai adânc al meu. Încerc să mă orientez dar nu găsesc nordul. Caut cerul, stelele, mușchiul care să mă îndrume. Nu găsesc nimic. Doar verde.
Noname
Motanul nu avea un nume al lui. Apărea și dispărea când îl apuca. Îi spusesem în glumă “Noname” și-l hrănisem o iarnă întreagă. Dispăruse fără urmă într-o dimineață cețoasă de ianuarie și de atunci nu mai apăruse. Mark era de părere că plecase undeva , într-un univers paralel și va reveni cu siguranță într-o zi ploioasă de toamnă. “Atata vreme cât nu s-a găsit formula Big Bang-ului totul ese posibil” spunea Mark din când în când. Era un mod deosebit de practic de a explica inexplicabilul. Motanul plecase și lăsase în urmă un ne-nume și impresia cozii navigând prin ceață. Impresia griului din jurul zidului. Senzația de prezența palpabilă din spatele ceții.
Nu avusesem nimic împotriva gri-ului până în acel moment precis când mă năpădise complet. Mă simțisem deodată înecată în gri și începusem să țip. Îmi era frică să mor de atâta gri. Ceața aceea albă aducea a gri și gardul aducea a gri și drumul străbătea gri-ul drept, până în giratoriu. Până și disperarea sărutului de a sparge ceața aducea a gri.
Nepoezie
@ Ian Schneider
Oh tu, nepoetule
Acoperă imaginația
Cu muzica gândurilor mute
Împrăștiind impresii
Pe căi de vers tăcute
Pulsează-n ritmul tău
Emoțiile brute
Înghesuind cuvinte
În goluri de virtute
Trasează sentimente
În linii moi și negre
Rostogolind senzații
Între semnificații
Și franze-alambicate
Cerșind ovații.
Am un defect
N-am să devin
Niciodată poet.
Giratoriu
Azi am trecut pe lângă un om cu pantaloni verzi și ochi căprui care privea un gard din sârmă ruginită de la atâta ploaie. Plouase ieri până la 7 și apoi se gândise dacă să ningă sau dacă să nu ningă. Nu ninsese. Se așternuse doar un fel de pâclă albă, rece și umedă care îmi transformase sufletul în ceva greu de definit.
Pleonasm
Pleonastic citindu-te
Am ajuns sa-mi plâng de milă
Şi tot plouă ningând
Şi tot trece alergând…
Alergarea asta îmi provoacă fiori
Îmi simt palmele puse pe şotii
Dacă n-ar fi limita aceea superioară
Le-aş da frâu liber
Palmelor…
Şotiilor.
OBS : L-aş fi lăsat fără diactritice dar ar fi ieşit cu totul şi cu totul altceva. Şi în definitiv de ce nu, cine sunt eu să dictez semnificaţii la pas mărunt de iarnă?
Abisuri 