Hai să construim amintiri
Din pietre și noi
La întâmplare …
Se ia o bucată de viață
Se agăță
Se adaugă crâmpeie
Gânduri crețe
Vise verzi
“Tu în ochii mei te pierzi”
Fire albe , riduri fine
(Un zâmbet nostalgic se abține)
Se prinde totul cu sfoară
Să nu moară
Se umplu apoi
Toate spațiile rămase
Cu pietre și noi
Ne dăm ușor
Drumul la vale
Cu încredere și disperare
Abisuri 
Nu te-am mai citit demult, dar îmi pare bine că nu ți-a dispărut inspirația
Multumesc
Exact asa: cu incredre si cu disperare, ca intr-un mountain rousse
Uneori doar asta ramane. Si alteori doar pare ca este cand, de fapt, nici macar atat nu mai este…