Îți ofeream o frunză să-ți astupi lacrimile

@ Ravi Roshan

Mă întrebai ce se întâmplă cu oamenii
Transformați în aripi
Și eu mă gândeam un pic
Și încă un pic
Și când se termina picul
Răsărea luna și-ți spuneam
Că în acest caz
Ar trebui reinventat rozul
Căci orice transformare
Are un punct de plecare

Continuă să citești Îți ofeream o frunză să-ți astupi lacrimile

La coadă

@ Max Bender

Stau ascunsă în spatele
Unui mare semn de întrebare
Mă doare cocoaşa şi totuşi
Zâmbesc în continuare
Oameni plouaţi trec grăbiţi
Direcţii aleatoare
Oameni gri-ud scot semne de exclamare
Obrazul roz bonbon tresare-n ritm de ploaie
Ochiul – lacrimă imprimă doar mirare
Tendinţe acaparatoare
Opresc oameni din drum la semafoare
Gri-udul indică o amplă nepăsare
“Aşteptaţi-va rândul la nemurire”
Indică roşul
“E coadă destul de mare”

Continuă să citești La coadă

Înghiţea în sec

@ Jack Finnigan

Se dădea iniţial rotundă, o perfecţiune oglindită in trotuare îmbibate, oameni plouaţi invadau cafenele roşii, îşi strângeau umbrele negre sub felinare portocalii şi apoi o priveau, ea cădea satisfăcută, zgomot compatibil cu astfaltul, negru şi percutant, volum ajustat la situaţie „aţi spus caniculă?”, ea cădea rotundă, adunându-se mormane, oameni plouaţi priveau chelneri sictiriţi, ceşti plouate dădeau pe lângă zaţul altora, cineva privea când cerul când ceasul, piaţa se golise deja, de tot, demult, numai fântână privea mormanele, fântâna luase parca ea formă mormanelor…

Continuă să citești Înghiţea în sec

Pierdut gânduri. Declar nule

@ Eric Ward

Am ieşit şifonată, îmi pierdusem gândurile
Printre cuvinte şi cuvintele printre plete
Îmi aranjam discret resturile paralel cu lumea
Unghiuri obtuze blocau pieptenele
Aş fi vrut un pieptene din os
Fusese să fie un plastic ieftin
Trăgeam paralele cu lumea, pieptenele ţinea
Plasticul ieftin făcea toţi banii
Iar gândurile curgeau plete perpendicular pe lume.
Am ieşit şifonată îmi amestecasem limitele
Trecute cu privirea limitele se lăsaseră duse
Plete trase de un piepten de plastic ieftin
Opuneau rezistenţă unghiurilor
Gândurile se simţeau perpendiculare
Gândurile îşi trăiau ultima clipă de libertate
Odată spuse, gândurile deveneau plete.
Nu doream să rostesc gânduri
Preferam să mă inec cu gânduri
Să pleznesc cu gânduri cu tot
Îmbibată cu gânduri deveneam perperndiculara la rândul meu
Perpendiculară la rândul meu imi simteam gura plină de gânduri
Cuvintele nu-şi mai găseau trecerea
Pieptenele golise toate pletele
Pletele îşi căutau acum gândurile
Nu ştiam şi mă opuneam.